ALEAN DE TOAMNĂ de Boris Ioachim

În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume –
Gândiri despre sfârşit de lume.


Şi simt în piept tot plumbul lumii
Şi aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă –
Sărută-mă pe suflet, doamnă.

Prohodul frunzelor mă frânge
Şi plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă –
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.

Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeţi vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea –
Vreau să-mi săruţi tristeţea grea.

Miresme amare de pelin
Solesc zăpezi ce-ndată vin…
Sub pomi ce-n vânt se zbuciumă –
Pe inimă sărută-mă.

Cu zâmbetu-mi, ce-n plâns se scaldă -
Vreau să-ţi sărut făptura caldă
Căci tu îmi eşti, sub zguri de toamnă,
O primăvară dulce – doamnă…

Nu sunt nebun de Zavoianu Vali

Voi cei ”normali” imi spuneti des
Ca sunt nebun, neinteles
Si-n lumea voastra de nimic

Care de care e mai mic.
Si nu va place ce va spun
Si-adun ocari, sudalme-adun
Dar chiar de ma huliti mereu
Va spun...nebunul nu sunt eu.
Ca nu accept sa fiu mintit
Nici sa urasc ce am iubit
Si nu m-ascund dupa cuvant
Nu seman ploaie s-adun vant,
Nu pierd secunda in zadar
Vorbesc atunci cand am habar
Nu judec cu masuri de zeu
Deci clar...nebunul nu sunt eu.
Ca nu-s ca voi asta e drept
Dar nu ma cred vreun intelept
Doar spun mereu ce am de spus
Si nu privesc lumea de sus
Ma simt doar liber sa vorbesc
Sa simt, sa caut, sa iubesc.
Daca ce sunteti ati uitat
Nu-s cu nimic eu vinovat.
Ati face numai rau mereu
Si vreti nebunul sa fiu eu?
Aduci pe lume un copil
Si el te lasa la azil
Si ”frati” e numai un cuvant
Cand impart case si pamant.
Iubirea a ajuns un troc
Respectul nu mai e deloc
N-aveti credinta, Dumnezeu
Va spun....nebunul nu sunt eu.
Nu aveti tara, legi n-aveti
Si sunteti lasi si goi sunteti
Fugiti care-ncotro la greu
Va jur...nebunul nu sunt eu.
Nebunii poate sunteti voi
Toti insetatii de razboi
Toti falsii, ipocritii toti
Si lasii, mincinosi si hoti.
Voi ce perfid ne denumiti
Pe noi ”nebuni”, nu va ganditi
Ca mult prea stramb ne judecati
Ati devenit intunecati.
Asa ca azi va spun plenar
S-un simplu om si nici macar
Nu judec cu masuri de zeu
Sigur nebunul nu sunt eu!

Liniște... de Nicoară Nicolae-Horia

Iarba miroase a cântec de greier-
geamăt de dor înspicat.
Departe

Orașul tresare în somn
ca un copil obosit
de jucăriile veacului său.
Răsuflarea îndrăgostiților
incendiază
tăcerea din flori.
În aerul dintre două săruturi-
ce dulce împăcare!
Se-aud jurămintele inimii...
.......................................
Taci.
Se face târziu.
Ce liniște-ntunecă-auzul!
Ascultă-
cade rouă
pe sufletul ierbii...

Din volumul „ Desculț prin Transilvania ”

Presimţământ de toamnă de Boris Ioachim

Sălăşluiesc, în pomi, încă, frunzare
Iar merii îşi răsfaţă, surâzând,
Bogatul rod – scăldat în galben soare –

Pe când adie-un vânt călduţ şi blând.

Natura chefuieşte-n viu festin,
Căci, copţi, ciorchinii, parfumează vii
Doar vag se simte miros de pelin,
Când, în amurguri, norii-s vineţii.

Cum păcăleşte toamna toată firea!
Cu-ntreg belşugu-i dulce-parfumat –
Ne pregăteşte, ascuns, dezamăgirea –
Căci va veni, cu brume, dintr-o dat’.

Că-n grabă, într-o rece dimineaţă,
Frunzarele în praf le-o azvârli,
Cu o suflare vânătă, de gheaţă,
Copacii de podoabă-i va goli.

Dar, deja, vinul nou va da pe-afară
Şi false desfrânări vor alunga
Mireasma dulce a zilelor de vară –
Toată suflarea se va îmbăta

Cu vin, rostind cuvinte de ocară –
Căci acesta-i ţelul nostru prin văleat:
Să ne-mbătăm cu vin sau apă chioară –
Doar să ne pară totu-n jur curat.

…Sălăşluiesc, în pomi, încă, frunzare
Şi cerul e de-un nefiresc senin;
Doar vânt călduţ aduce, arar, din zare
Miresme-abia simţite de pelin…

Pe-a sufletului Mare de Costel Suditu

În vântul suspinării, zbătându-se sub soare,
Prea folosite zdrenţe, ce nu mai au culoare,
Se vântură legate, de suflet greu, catarg

Pe-un vas de care valuri, neîncetat se sparg;

Aiurea crezi destinul un rost prestabilit,
Muşcând din fructul sorţii în timp ce multe mint;
Încearcă a trezi un sine plin de grijă,
Făcând ca să tresalte, mai des de vreo surpriză;

Menţine drept catargul chiar dacă-s vânturi multe
Şi tot la fel şi valuri, supuse, să le-asculte;
Dansează, râzi şi cîntă, a prinde din culoare,
Acea simţire simplă, pe-a sufletului Mare.

Chipul de Aer... de Nicoară Nicolae-Horia

Nu ştiu lumina cum se împarte,
Lumina în care mereu mă ascund,
Mâinile mele, cele departe

Mângâie chipul de aer fecund.

Nici ele nu pot să-i vindece dorul
Făpturii tale dumnezeieşti,
Nu simţi cum îţi cuprinde fiorul
Umerii, coapsele, totul ce eşti.

Veşmintele albe, dulci, mătăsoase,
Lacrima-nvinsă a ochilor tăi,
Ca o flacără-albastră sfânt amiroase
Numele clipei mistuit în văpăi.

Cade rouă pe sufletul tău de copilă,
Cântă cocoşii acum a târziu,
Mă chinuie visul fără de milă,
Ce-nseamnă oftatul acesta nu ştiu.
......................................................
Nu ştiu lumina cum se împarte,
Lumina în care mereu te ascund,
Mâinile mele, cele departe

Mângâie chipul de aer fecund...

în lut și în piatră de Nuța Istrate Gangan

ai simţit lutul meu prielnic palmelor tale
şi piatra mea perfectă pentru tăişul dălţii tale
ai vrut să mă modelezi

şi să mă sculptezi
după forma şi dorinţa ta
dar lutul meu se încăpăţâna
şi dalta ta durea mult prea mult

atunci te-ai hotărât să mă laşi
arta neterminată
jumătate femeie
jumătate lut cald şi piatră cuminte
încă aștept pe raftul din stânga
acolo unde tu ai hotărât să mă păstrezi
până când lutul meu va fi mai cooperant

nu am braţe să te cuprind
și buze să te gust
nu am ochi să te învălui
și palme să te simt
mă cauţi şi nu mă găseşti
mă chemi și nu-ți răspund
mă aștepți și nu vin

vrei să-ţi sfârşeşti opera
să poţi merge mai departe
mă vrei din nou în palmele tale
lut cald şi piatră supusă
dar sunt prea netedă pentru asprimea ta
prea caldă pentru răceala ta
prea eu pentru prea tu

și niciodată nu te-gândit
să folosești o daltă mai blândă

Curiozitate de Boris Ioachim

Ghiocelu-n zile faste,
De-nceput de primăvară,
Când va fi ca să răsară,

Pe mormânt o să-mi adaste?

Luminând, sfios, smaraldul
Crudei ierbi, vreo păpădie,
Oare minte-o să mă ţie –
Când, Dincolo, trece-oi gardul?

Pe când va primi sărutul
Dimineţii-înrourate
Liliacul, se va zbate,
Să-mi umbrească, tandru, lutul?

Când voi părăsi tărâmul
Ăstei lumi, într-o-nserare –
Parfumat şi plin de floare,
Mă va prohodi, salcâmul?

Pe când va ca să-nflorească,
Oare minte-o să mă ţie,
Floarea cea de iasomie –
Ce din pieptu-mi o să crească?

Pe când toamna de rugină,
Pe frunzar şi-o pune stema,
Amăruie, crizantema,
Oare, minte-o să mă ţină?

Sau cucuta şi cu scaiul
Şi, ghimpoasă, pălămida –
Când voi părăsi obida,
Îmi vor ţine minte traiul?

Ştiu: zăpezile şi luna,
În neant sau absolut,
Îmi vor fi lumini şi scut –
Şi veghea-m-or totdeauna…

Aş vrea să scriu un cântec... de Nicoară Nicolae-Horia

Aş vrea să scriu un cântec
Pentru tine,
Din Cântecul

În care tu
Erai,
Atunci
Sub pomul interzis
Din Rai
Şi nu ştiam
Ce-i rău
Şi ce e bine...
Aş vrea să scriu un cântec
Pentru tine,
Să îmblânzeşti felinele
Cu el,
Din omul
Cel făţarnic şi mişel
Şi-n faţa lui
De-a pururi să se-nchine!
Stăpână peste coasta
Din cuvânt,
Precum e matca într-un stup
De-albine,
Aş vrea să scriu un cântec
Pentru tine-
Singurătatea mea
În care sunt...
Aş vrea să scriu un cântec
Pentru tine,
Să locuieşti în el
Ca într-o casă
Şi-acolo să rămâi,
Mereu
Frumoasă,
De-acum şi până-n Veacul

Care vine...

O ZI CU TINE - de INES POPA

Zburam într-o caleașcă de dragoste stelară,
Convoiul meu de vise mă însoțea prin astre,
Dar ce blestem e oare,de port ca o povară

Nenumărate vise în genele albastre?

Doream pe pânza vieții să-ți vesnicesc surâsul,
Am rupt speranța-n două și-am împărțit cu tine,
Luceafărul iubirii ți l-am aprins în ceasul
Când ploile-ncercarii săpau adânci suspine.

Cât aș fi vrut să-ți dărui din anii mei o viață,
Cu foc să-ți scriu pe buze în noaptea pătimașă,
De ce oare iubirea ca un mosor de ață
Se-adună ,se deșiră sau e sinucigașă?

De ce există lege în nopți fărădelege,
Iubiri ce nasc pasiune și nu mor niciodată,
Și sensuri giratorii făr-a putea alege,
Enigme însemnate cu taină-n gând brodată?

Te-ntreb zadarnic astăzi în toamna mea-ntristată,
Iubirea n-o dezleagă nici umbrele străine,
Noi am jucat la zaruri o șansă ce vrea plată,
Aș da o-mpărăție pe doar o zi cu tine!