Liniște... de Nicoară Nicolae-Horia

Iarba miroase a cântec de greier-
geamăt de dor înspicat.
Departe

Orașul tresare în somn
ca un copil obosit
de jucăriile veacului său.
Răsuflarea îndrăgostiților
incendiază
tăcerea din flori.
În aerul dintre două săruturi-
ce dulce împăcare!
Se-aud jurămintele inimii...
.......................................
Taci.
Se face târziu.
Ce liniște-ntunecă-auzul!
Ascultă-
cade rouă
pe sufletul ierbii...

Din volumul „ Desculț prin Transilvania ”