Presimţământ de toamnă de Boris Ioachim

Sălăşluiesc, în pomi, încă, frunzare
Iar merii îşi răsfaţă, surâzând,
Bogatul rod – scăldat în galben soare –

Pe când adie-un vânt călduţ şi blând.

Natura chefuieşte-n viu festin,
Căci, copţi, ciorchinii, parfumează vii
Doar vag se simte miros de pelin,
Când, în amurguri, norii-s vineţii.

Cum păcăleşte toamna toată firea!
Cu-ntreg belşugu-i dulce-parfumat –
Ne pregăteşte, ascuns, dezamăgirea –
Căci va veni, cu brume, dintr-o dat’.

Că-n grabă, într-o rece dimineaţă,
Frunzarele în praf le-o azvârli,
Cu o suflare vânătă, de gheaţă,
Copacii de podoabă-i va goli.

Dar, deja, vinul nou va da pe-afară
Şi false desfrânări vor alunga
Mireasma dulce a zilelor de vară –
Toată suflarea se va îmbăta

Cu vin, rostind cuvinte de ocară –
Căci acesta-i ţelul nostru prin văleat:
Să ne-mbătăm cu vin sau apă chioară –
Doar să ne pară totu-n jur curat.

…Sălăşluiesc, în pomi, încă, frunzare
Şi cerul e de-un nefiresc senin;
Doar vânt călduţ aduce, arar, din zare
Miresme-abia simţite de pelin…