Undeva,existi... de Lavinia Amalia

Asa se termina mereu...povestea

Cu zambetul meu-pod peste tacerile tale
Inca-ti simt degetele pe pianul sufletului...
Am disecat toate ilustrele minti si am topit multe inimi
cu lava cunoasterii mele...cu scanteieri de fulgere, 
te-am cautat pretutindeni...
Te gasesc oriunde as fi,
ma odihnesc in umbra sufletului tau,
tu adormi sub privirile soaptelor mele;
Din izvoarele noastre rasar fagaduinti
ce modeleaza ziua...de maine
Stiu ca cele mai nebune si inalte vise,
sunt scrise cu penita inimii
Mi-ai dat un timp,in care fiecare secunda
va ramane opera de arta.
Clipele scurse din clepsidra eternitatii tale
poarta pecetea unui sigil de mai sus...de noi;
Chiar daca imi lipsesti,nu voi fi niciodata
singura...
Pentru ca ,undeva...
existi tu...

Bucurie de Lacramioara Lacrima

Bucurie, bucurie,
Hai, cu mine pe campie
Sa ne asezam pe iarba
Hai, acum cat mai degraba
Ca e cald si este vara
Si caldura ne-nconjoara ¡
Haide, colo in gradina
Bucurie, stai cu mine
Si sa nu ma parasesti
Lacrima s-o ocolesc !
Bucurie, bucurie,
Presarata-n veselie
Soarele este pe camp
Acum rad nici ca mai plang
Este vara, este cald,
Pasarele sunt pe gard
Prin copaci si prin livezi
Bucurie-i sa le vezi
Cantul lor in ciripit
Ca e vremea de iubit
Cerul de-un albastru fin
Noaptea cea cu stele plin
Luna plina si voioasa
Vara e la ea acasa…

Bucurie, bucurie,
In suflet emotie
Stii…ca in sosirea ta
Sta placuta dragostea
E izvor de bucurie
Si vreau sa-l impart cu tine
Tu…cel care vei citi
Si la mine vei gandi
Bucuria e in noi
Chiar de mai avem nevoi
Ea pe noi ne-nvioreaza
Mintea mai frumos viseaza
S-apoi razi, esti fericit
Ca tristetea ai depasit
Bucuria de-i profunda
Sufletul tot il inunda
Bucura-te zi, de zi,
Daruieste bucurii
Nu lasa clipa sa treaca
Bucura-te inc-o data
Viata ta e darul tau
Ce ti-a dat-o D-zeu
Sa n-o irosim asa
Fara a ne bucura
Dragostea e-o bucurie
Acum ti-o trimit si tie…

Aproape de tine de Carmen Zaniciuc

Ne apropiem de moarte

Și învățăm să acceptăm eșecul
Plătim vieții tot ce n-am știut să prețuim
Când puteam să nu ne limităm la numere
Frânturile infinitului nu pot fi îmbinate
Decât prin lianele inimii căreia
Să-i fim junglă
O vom rătăci în noi și tot ne va arăta calea
Spre lumină
Știe că sus e cerul
Și jos pământul
În viața cu originea în centrul
Omului
Născut
Dintr-un înger și demon
Pereche.

Flăcări-n priviri… de Radu Adrian Gelu

Dansând cu ochii îmbrăţişând mentalul,

mii de vise-mi sunt în oceanul ce cântă,
cu spumant de zmarald şi azur recitalul,
sub privirea catifea căpruie, mă descântă...

Puful norilor alabastru îmi mângâie cerul,
neagră catifea peste vise-n valuri turcoaz,
poartă briza speranţei împletind colierul,
din sclipirile privirilor de înger, spre extaz...

Priviri flăcări, sclipiri astrale aprins-a rugul,
când timpul pierzându-şi dimensiunea firii,
pasiunea privirii vrăjite-n privire fiind jugul,
dragostea-i dulce osândă pe altarul iubirii...

Inima mi-e în flăcări şi sufletu-mi e aprins,
focul privirii radiază tot mai adânc în mine,
e o magie sau împlinirea visului crezut stins,
totul e simplu, iubirea-i nou început-n sine…

DOR HOINAR de Patricia Serbanescu

Mi-e dor de tine... ca de începuturi

Amoru-i mistuit în dor hoinar,
Gânduri aştern în viaţa din trecuturi
Când doar iubirea, vieţuia în ancestral.
... 
Durerea mi se închide-n suferinţă
Când bate-n mine timpul ca un val,
Doar zbuciumul ce nu-şi are credinţă
Însingurat, s-agită-acum la mal…

Mi-e dor de tine simt însingurarea
Dorinţa-i libera născută din suspine,
Încă te-aştept, doar să auzi chemarea
Doruri acum trezite, pornit-au către tine…

Te-aştept cu inima deschisă în impas
Iar ziua trece-ncet, acum păşeşte…
Prin mine trece timpul ce-a rămas,
În noaptea dintre noi, lumina se urzeşte…

Dorul se-nchină şi te roagă printre şoapte
De mult aşteaptă, are visul la răscruce
Acum e seară şi amurgul trece-n noapte
Cărarile... nu ştiu unde m-or duce...

Floare de cires Versuri Mihail Rujoiu Muzica,Voce DLC

Draga-mi este dragostea… de Lacramioara Lacrima

Draga-mi este dragostea
C-a iesit in calea mea
Mare mi-este inima
Nu mai e cat lacrima
Ma ridica in abis
Ma rasfat in magic vis
Noaptea sclipesc ca o stea
Ma-ndrageste, ea…luna,
Caci, ma scalda in lumina
Stie cat imi e de bine
Muritoare-s pe pamant
De ce n-as iubi…cat sunt?
Draga-mi este dragostea
Ma aproba-mi spune “da”
Ziua infloresc sub soare
Multe raze-ocrotitoare
Cand se sting catre apus
Toate grijile s-au dus,
Doar iubitului ii pasa
Sa raman mereu frumoasa
Si avand mireasma mea
Nicicand…nici ca va pleca,
Nu ma ofilesc de fel
Ca-s iubita mult de el…

Draga-mi este dragostea
Iubite, esti viata mea,
Partasi suntem amandoi
A rodit un fruct in noi
Este dulce, aromat,
L-am gustat, ne-a fermecat,
Norii i-l uda placut
Proaspat e ca nou nascut
Orice clipa-i bucurie
Fructul dragostei invie
Rosul e culoarea lui
Gand aprins al dorului.
Draga-mi este dragostea
Ca-mi da tot ce are ea
Alint si afectiune
Bunatatea de pe lume…
Tu, iubitul meu frumos,
Ma mangai in mod duios
Pentru ca sunt delicata
Fiinta ta ma tot desfata,
Vorbele iti sunt alese
Si de mine intelese
Chipul, zambetu-ti senin
Ma imbratiseaza fin…

TE VAD de Mihail Rujoiu

Te vad trista si abatuta,
Cu parul strans intr-un coc,
La gat margele de lacrimi 
Si fata rosie ca de foc.

Trupul se unduie usor,
Aplecat un pic in fata,
Te strecori incet si anevoios,
Totul in jur e doar ceata.

Imbracata de sus pana jos 
Intr-un voal de matase,
Cu privirea inca mai cauti,
Printre amintirile frumoase.

Si totusi tristetea te apasa,
Pasii sunt tot mai adanci
Si durerea din sufletul tau,
Pe veci vrei s-o alungi.

Te simt mai rece ca niciodata,
Esti ca un sloi de gheata,
As vrea sa te topesti
Si sa reinvii la viata.

Caci tu ai stat prea mult
Trista si abatuta 
Si printre atatea ganduri negre,
Ai devenit durerii sluga.

Si crezi ca tu poti duce,
In suflet grea povara,
Dar intr-o zi ea te va dobori
Si vei ajunge doar o umbra goala.

Trezeste-te cat inca nu este prea tarziu,
Ia viata de la capat si lupta
Si vei vedea cat ai pierdut,
Cat ai stat trista si abatuta.

Si mergi cu zambetul pe buze
Si atunci ceata o vei risipi
Si dupa atata amara tristete,
Soarele raze calde iti va darui.

Din cartea ;Din fum de tigara...

CÂNTECUL SINGURĂTĂŢII de Boris Ioachim

Doamne, nu-i uşor ca să fii singur!

Dar în viaţa asta, ce-i uşor?
Şi fiindcă mă simt atât de singur –
Singur, ca un câine, o să mor.

Câţi prieteni am pierdut aiurea!
N-am ştiut defel ca să-i păstrez
Cu-ngâmfare mi-am purtat durerea,
Şi am rămas pustiu şi fără miez.

Doamne, ce urât e să fii singur!
Dar, în viaţă, ce nu e urât?
Şi fiindcă-s urât şi-atât de singur –
Ca pe-un ştreang urâtu-l port de gât


M-am hrănit cu planuri amânate
Că iubesc, am spus cu prea spor…
Şi fiindcă mă dor iubiri uitate –
Singur, ca un câine, o să mor.

Doamne, cât de trist e să fii singur!
Dar ce-i viaţa, dacă nu tristeţe?
Şi fiindcă sunt trist şi atât de singur –
Ceas de ceas tristeţea-mi dă bineţe.

Doamne, ce scârbos e să fii singur!
Dar, în viaţă, ce nu e scârbos?
Şi fiindcă-s scârbit şi atât de singur –
Scârba m-a pătruns până la os.

Doamne ce amar e să fii singur!
Dar ce-i dulce, oare, în astă viaţă?
Şi fiindcă-s amar şi mult prea singur
Zilnic, doar amarul mi-e dulceaţă.

Hei, ce plicticos e să fii singur!
Peste tot, în jur, doar plictiseală…
Plină de plictis îmi e viaţa –
Iar de fapte mari – nici pomeneală!

Doamne, cât de greu e să fii singur!
Dar în turmă parcă-i mai uşor?!
Şi fiindcă-am voit ca să fiu singur –
Singur, ca un câine, o să mor…

Internet love story de Emil Marian

Povestea lor e din eter

Şi are sare şi piper.

Nimic nu este desuet,

E fascinantul...Internet!

De dragoste e-a mea poveste

Şi sigur ultima nu este.

Cu doi indrăgostiţi sadea

Şi iat-acum ce va urma.

Era purie şi cam grasă,

O credea suplă şi frumoasă.

Tasta la litere de zor,

Făcînd cu ea un viitor.

El mai trecut, dar nu bătrîn,

Croia baloane de săpun.

Şi-o-mbrobodea ca un nemernic,

Spunînd că-i tînăr şi atletic.

Ea la destăinuiri trecu

Şi un sărut îi şi dădu,

Că moşul meu simţi pe dat’.

Că gata e de un păcat.

Şi se porni şi el să spună,

Cîte în stele şi în lună.

Încît se miră el acum,

Cît a putut fi de nebun.

Ea poze lui i-a arătat,

De-a rămas nenea crăcănat.

Căci era tînără, nurlie,

Iar el pe lîngă năsălie.

De un’ să ştie bietul moş

Care părea a fi cocoş,

Că juna mîndră, tinerică,

Va fi curînd o bătrînică.

Aşa că moşu-mbîrligat,

Se puse iute pe visat.

Si fără multă şovăială,

Propuse fetei invoială.

Să se-ntîlneasca-ntîia dat’,

Să se cunoască pe-nserat.

Să fie-n parc la ora şapte

Cînd ziua se transformă-n noapte.

Cu invoiala cetluită,

De pupături acoperită,

S-au hotărît să se cunoască,

La liber, fără nici o mască.

Şi de comun acord au zis,

Ca pe-un carton numele scris,

Parafă şi chiar gir să fie

Să se cunoască dintr-o mie.

Zis şi facut dar, pe la şapte,

Cînd ziua se-ngîna în noapte,

Cu pas domol şi mai agale,

Porniră-ncet pe a lor cale.

Deodată visul se destramă

Şi simt aşa fior de teamă,

Cand la distanţă se zăresc

Şi-ale lor nume îşi vorbesc.

De-aicea dragă cititor,

Rămîi fără povestitor.

Sfîrşitul tu ai să-l alegi,

Am semănat, dar tu culegi.

Poţi să îi pui ca să se bată,

Duşmani să fie viaţa toată.

Sau să îi faci să se cunoască

Şi poate chiar să se iubească.