sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Petre Violetta - Amintiri despre Eminescu

Ce s-au mai dus anii tineri în zbor
Cu Eminescu şi versul tăcut
Pleoapele tainic s-au mai zbătut
În aşteptarea astralului dor...

Cum au trecut clipe-n neant rătăcind
Încă aud un oftat de iubire
Din ne-ndoielnica lui rătăcire
Într-o oglindă de lac scânteind...

Un singur dor pe la margini de mare
A mai rămas să suspine, în gând
Un cer senin , cu nori albi de cuvânt
Toate încap într-o dulce chemare...

Cobori, către mine Luceafăr , din Cer!
Alunecând pe o rază târzie
Eu îţi voi fi doar poemul-soţie
În aşternuturi de gând...din eter..

Corina Nica - Odă poetului nepereche

Te-ai dus când multe-aveai de spus,
Am recitit frumoase rânduri
Dar steaua ta e-acolo sus
Lumină sfântă peste gânduri.

Tu, flacără ce-ai ars scriind,
Ai definit iar poezia.
Fără să vrei ai devenit
Simbolul ei și veșnicia.

Au vrut ca tine mulți a scrie
Dar cât cuprinde universul
Și cât s-o scrie poezie
Doar unul fi-va Eminescu!

 (15 ian 2012, Corina)

Octavian Petrescu - Floare ofilita

Iubitei i-am trimis o floare
Să-i spun că-s singur şi mi-e greu,
N-a vrut s-o ia atunci, iar floarea
S-a veştejit în pieptul meu.

A trecut vremea, iar iubita
La mine iarăşi a venit,
Şi-am vrut s-o iert, dar ea, Iubirea,
Rămas-a-n floarea ce-a murit…

(Octavian, 2008)

Stelian Maria - Un an mai tarziu

Ma doare sufletul pan` la refuz,
In somnul meu padurea joaca teatru
Si noaptea are rol de psihiatru
Cu rezultatul primului obuz.

Mi-a mai ramas o rana cat un mit
Si niciodata n-are vindecare,
Doar trupul meu se stinge ca o boare
Alunecand spre minus infinit.

Ma doare, ma-nspaimanta si ma doare
Pamantul ca o mierla, ca o floare,
Ca un balsam ciudat rasfrant in par
Ma doare-al tarii mele adevar !

Stelian Maria
24 aprilie 1991

Corina Nica - Povestea unei fetite triste

Micuta tatăl si-a pierdut
Pe cand avea cinci luni
De-atunci s-au dus sase ani buni
Si fata a crescut.
La grădinită se citea
Povestea cu minuni,
Cu oameni răi si oameni buni,
Fetita asculta.
O intrebare i s-a pus:
Din lada fermecată
Dacă ar fi s-alegi odată
Tu, draga mea, ce-ai vrea?
Pe tatăl meu de sus!
Veni al său răspuns.
Copiii toti doresc ceva
Ce mama poate cumpăra
Dar, scumpa mea, micuta mea
Chiar asta nu-ti pot da!
Si de va fi al meu cuvant
Să-l poată auzi
Mai multi părinti, mai multi copii
Să zic-o rugă-n gând...

(Corina,16 sept. 2011)

Stelian Maria - Lumea noastra

Eu ti-am pus iubito la picioare totul
In aceasta lume, ca un legamant,
Vremea mea apune, ma cam doare cotul,
Ma cam dor genunchii si ma simt pamant.

Ochii mi-s de ceara, trupul meu se-ndoaie
Si mi-am pus toiagul noduros in cui,
Vremea noastra plange ca o sfanta ploaie
Dar ce-i pasa lumii, lumii nimanui ?

Pe pamant e cerul, Doamne ce lumina,
Ce apocalipsa mi-a fost dat sa vad
Si sa stii iubito ca eu sunt de vina,
Tu mi-ai dat suflare, eu ti-am dat prapad.

Valul isi intoarce fruntea catre barca,
Marea sangereaza toata spre apus,
Soarele-i o lume ce apune parca,
Noi suntem o lume ce demult s-a dus !

Stelian Maria

Octavian Petrescu - Protest

În tăcerea României,
Ceasul a-nceput să bată…
Lumea a ieşit în stradă,
Tristă şi înfometată.

Lumea e scârbită astăzi
De atâtea biruri grele,
Iar cei care conduc ţara
Se ascund după perdele.

E un semn că omul încă
Mai trăieşte şi mai poate,
Şi, în ciuda-nfometării,
Are încă demnitate,

Şi că nu degeaba-l poartă
În cuvânt pe Eminescu,
Şi că nu degeaba ţara
L-a vrut mort pe Ceauşescu.

E scârbită lumea astăzi,
Când minciuna-i tot mai mare,
E scârbită lumea astăzi
De atâta-nfometare,

E scârbită lumea astăzi
De atâtea vorbe goale,
E scârbită lumea astăzi
Să mai moară prin spitale,

E scârbită lumea astăzi
De răbdare şi hoţie,
E scârbită lumea astăzi
Chiar de biata Românie,

E scârbită lumea astăzi
Că nu-i nimeni să o vadă,
E scârbită lumea astăzi
Şi, cu scârbă, strigă-n stradă!

Iar cei mari, fruntaşii ţării,
În aceste clipe grele,
În loc să-şi respecte rangul,
Stau ascunsi dupa perdele.

Mâine vor ieşi în faţă
Cu frumoase declaraţii,
Încercând să-i intre lumii
Ca şi pân-acum, în graţii,

Precizând că huliganii
Sunt motivu-acestui rău,
Ignorând o-ntreagă ţară
Care cere dreptul său.

Pentru mulţi, puterea-i scopul,
Nu există sentimente!
Nu contează muritorii
Ce n-au bani de tratamente,

Nu contează nici copiii
Care pleacă de acasă,
Nu contează nici părinţii
Care n-au nimic pe masă,

Nu contează câţi muriră,
Nici câţi vor muri la anul…
Ci contează doar puterea
Ce, prin bir, le-aduce banul!

Octavian Petrescu
- 16/01/2012

Radu Adrian Gelu - Vino… deşi e vis…

Mi-am rostit gândul în mine,
să-ţi trimit, iar a visului vrajă,
ca dorul meu a îţi sta strajă,
un limpede râu, să-ţi suspine…

Încurcat în pleată, el vântul,
cu fine degete, subţiri chiar,
îmi aduce mângâierea-n dar
de departe, dulce frământul…

Întind o mână de-ntâmpinare
şi doar timpul, vine spre mine,
singur, zborul gândului la tine
face curse tainice fără încetare…

Tu din zboru-ţi, vino spre mine,
în aşteptare, prins-am rădăcini,
ca pinul stingher, sub colţi alpini
cu frunze tremurânde şi puţine…

Între cer și pământ copac stând,
cerul, vârful pare că mi-l îndoaie
spre izvorul alb, lacrimimă ploaie,
ce udă-nrădăcinarea, aşteptând…

Rădăcina e înlănţuită-n aprig dor,
verde iubire a-mi fi visul împlinit,
în blues sau vals, freamăt infinit,
înlănţuiţi a fi, şi-n mileniul viitor…

Ca Dalila tu mă-nconjoară, liană
mlădie, fii a copacu-mi zâmbet,
iederă şi pin, visător cuplu veget,
veşnicia iubirii, a naturii coloană…

Valsu-ţi drag , blues-ul meu tandru,
curată nebunie-n dans, pas cu pas,
înlănţuiţi, vor ţine ritmul iubirii glas,
fericire, în a vieţii tainic meandru…

Lângă obrazu-mi fierbinte, iederă tu
culcă obrazu-ţi cu zâmbet susurând,
răcoreşte pieptu-mi cu sânii cântând,
bucurând inima ce-n dor , tot se zbătu…

Vino iubito, orchestra visului ne cântă,
cu rochiţa-ţi cea verde fii zână balerină,
în piruete trunchiu-nconjoară, şi-I alină,
găsindu-ţi popas cu sufletu-mi ambient…

Punând geană pe geană, am avut un vis,
în iubire, campion al curselor ratate,
purtând stigmatul cuştii cele abonate,
respir azi până la alt vis, a fi-n paradis…

Corina Nica - Te iubesc

Am căutat prin lume un strop de tinerețe.
Erai chiar lângă mine, tu, zâmbet liniștit.
Într-un sărut topit-am toți munții de tristețe
Din acea clipă numai pe tine te-am iubit.

Toți anii împreună au fost și sunt tezaur
Tu ești și-acum același, mai înțelept, mai bun
Eu sunt a ta pereche, cu doi micuți de aur
Îmi înțelegi dorințe-nainte să le spun.

Și te iubesc, într-una, de parcă n-avem vreme
De parcă trece viața mai iute decât vrem
Iar glasul meu te-așteaptă-nainte să te cheme
Să ne-mpletim iubirea, al fericirii ghem!

Zavoianu Vali - Piesă în două acte - actul I

Două personaje ne-mbrăcăm în "singur"
Şi jucăm în piesa scrisă pentru doi
C-un scenariu care pâlpâie nesigur
Când cortina vieţii cade peste noi.

Ne-agăţăm de vise strânse împreună
Lumânări aprinse pe un caldarâm
Unde prinzi o şoaptă să mi-o faci cunună
Să trăim iubirea pe un alt tărâm.

Prinde-mă în braţe peste continente
Să ieşim din scena oamenilor trişti
Să ne umplem golul azi cu sentimente
Să mă-mbrac în tine, pentru că exişti.

"A iubi" iubite, c-un sărut conjugă
Verbul până-n moarte cu fiinţa mea
Înălţa-voi astăzi către ceruri rugă
Să scriu eu scenariul şi să fiu a ta.

17.01.2012, Zavoianu Vali

Octavian Petrescu - Balada veteranului de razboi


- frânturi dintr-un interviu, războiul demnităţii -

Acum sunt un bătrân împătimit,
Un vers dintr-un final de epopee.
Atunci eram soldat desăvârşit
Ce conducea pe alţii prin tranşee.

Acum sunt prins de-o pensie săracă,
De boli ce nu au leac în sărăcie…
Atunci aveam în braţe lumea toată
Şi preţuiam frumoasa Românie.

Acum, dacă văd sângele din vene
Ţâşnind afară, frica mă străpunge.
Atunci mureau soldaţii lângă mine
Şi mă târam prin bălţile de sânge.

Acum abia îmi mai aduc aminte
De mama mea, de scumpă mama mea…
Atunci, dacă plângeam de disperare,
Mă lua în braţe şi mă mângâia.

Acum n-a mai rămas nimic din locul
Unde-am copilărit şi am iubit.
Atunci mă aştepta tata la poartă
Şi eu eram atât de fericit.

Acum mă doare trupul ce miroase
A săracie, lacrimi şi război.
Atunci a rezistat atâtor focuri
Şi căzături de groază în noroi.

Acum n-a mai rămas nimic din mine.
Sunt singur, eu cu vechea amintire.
Atunci eram cu scumpa mea mireasă…
Şi cine se gândea la despărţire?!

Atunci, deşi luptam, ştiam că lupt
Pentru o lume care nu mă vinde.
Acum bat pe la uşi să pot trăi,
Însă guvernul uşa nu-mi deschide…

(Octavian, 2010)

Irina Nedelciu - Lumi paralele

Stau la hotarul Lumii paralele
Nehotarata... pe care s-o aleg
Destram in minte ganduri efemere
Ce-au incurcat in ite , anul lui intreg

Ma intreb, pe care drum al vietii
Sa poposesc in anul ce-a venit
Sa m-amagesc, mergand pe valul cetii
Sa cred din nou, cel simt care-a pornit ?!

Sa intru in tunelul amagirii...
In care visele prind aripi printre nori
Acolo... unde Luna ma incanta
Cu mii de soapte si imi da fiori ?!

In lumea cu iluzii si regrete
In care zambetul triumfa cand si cand
Dar... unde lacrima mereu abunda
Intreg obrazul... inima... si gand ?!

Sa cred din nou... ca e iubire
Si-apoi sa ma trezesc plangand
Cand vorbele de despartire
Imi vor batea in geam... curgand ?!

Sau sa raman... in Lumea pribegiei
Doar eu cu mine... si nimic mai mult
Sa m-ostoiesc in faldul pustiirii
Cu nici un vis, nici soapta si nici cant...?!

duminică, 15 ianuarie 2012

Nutziyka Brindau - Dor de Eminescu

“Luceafar minunat al existentei mele ,
Hyperion , degraba si-n casa mea cobori ,
Caci esti lumina care din ceruri dintre stele
Ai ars in al meu suflet de mii si mii de ori .

Te chem slavite astru , in chip de pamantean
Pe langa plopii singuri sa nu eziti sa treci .
Iar daca-ai fost odata respins de la un geam ,
Al meu deschis e si poti o viata sa-ti petreci .

Te chem in luntrea mica ,sa vaslim
Pe lacul plin cu nuferi de la un mal la altul ,
Iar daca tu vreodata vei vrea sa poposim
Sub teiul vechi din codru , te-astept ca nimeni altul.

Sau vino draga “print”, cum te numea padurea,
Sa te privesc si-atat , ca-n visurile mele...
Stiu , locul tau de suflet si taina e natura ,
Hai sa-auzim spre seara cum canta pasarele .

Te chem fiindca esti unic si geniu intre genii
Caci ai lasat o-ntreaga avere omenirii ,
Iar noi te vom cinsti peste milenii
O , tu maret poet al nemuririi !! “ 

(semnat Zambarici)

A Whisper Away - Sunt

Am fost,
dar nu eram,
o linie frântă
separând un ieri,
pas pierdut de vreme,
si un azi,
cu tâmplă de mâine.

Am fost,
dar nu eram,
hotar de anotimp,
iarnă
cu suflet sfâșiat de primăvară
și toamnă nud,
pe țărm de gând văduvit de soare.

Am fost,
dar nu eram,
văzduh însetat,
amurg de ceață crescut
din ultimul ceas de apus
și noapte destrămată
de-un ”do” acut
din nedormită dimineață.

Dar... sunt.

Whisper~ ianuarie 2012

Octavian Petrescu - Eminescu

Infinită-i poezia,
Milioane sunt de “escu”,
Însă nimeni,
Niciodată,
Nu va fi ca Eminescu!

Vrând cu versul să salveze
Adevărul otrăvit,
Nu uitaţi că pentru ţară
Eminescu a murit.

Aruncat într-o celulă,
Cu o nobilă hoţie,
Cum că dragostea de ţară
S-ar traduce-n nebunie,

Între zidurile grele,
Ce îi distrugeau fiinţa,
Injectat cu fericire
Să-i stârpească suferinţa…

Şi-a murit! Otrava lumii
A lovit înverşunată
În luceafărul iubirii
Însă, de această dată.

Nu uitaţi, în poezie,
Milioane sunt de “escu”,
Însă nimeni,
Niciodată,
Nu va fi ca Eminescu!

(Octavian, 2010)

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

A Whisper Away - Rai

În raiul tău
mă nasc și
mă vindec.
În brațele tale
îmi râd mereu
începuturi cu noi
când mă săruți
cu infinitul verde
născut din ochii tăi.

Whisper~ ian.2012

joi, 12 ianuarie 2012

Zavoianu Vali - Printre randuri

Imprastie-ma-n litere nescrise
Si-aduna-ma in calimara ta
Sa ma mai scrii pe razele de stea
La ceas de dor cand bat in tampla vise.

Si mangaie-ma-n fraze lucitoare
Cu palme calde cuprinzand condei
Rescrie-mi toata dragostea de vrei
Si-mbraca-mi efemerul in candoare.

In pagini stralucinde sa ma-nchida
Un dor de mine strans de-atata timp
Sa-ti fiu poemul unui anotimp
Si cheie inimii sa se deschida.

11.01.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Despre timp

Paseste timpul aspru, rasuna pasii grei
Si-n haul lui albastru aduna anii mei.

Tu, timp ce-ti porti armura peste mereu alt cer
Ti-e iute umblatura prin clipe care pier.

Te-as inrobi o vreme sa fii al meu supus
Sa n-am de ce ma teme ca viata mi s-a dus.

Dar nu te pot atinge si crud tu sfarami ceasul
Bataia lui se stinge, taceri ii umplu glasul.

Iar cea-nrobita tie, sunt eu, viata toata
Tu spulberi "vesnicie" si spulberi "niciodata".

Si-mi iau in brate soarta, framant din vise-o paine
S-o dau tribut la poarta ce duce catre maine.

12.01.2012, Zavoianu Vali

miercuri, 11 ianuarie 2012

Mara Gabriela - Vara iubirii

Pe urma pasilor te caut
Pe-acelasi drum, care mai ieri
Ne-mpreuna in zori cu valuri
De sarutari stinghere-n veri.

Pe-acelasi drum pasesc din nou,
Dar azi....pustiu-l inconjoara.
E frig si-i iarna acum, aici
S-a dus...iubita noastra vara.

Un alt sarut, si-o alta viata
Ne-asteapta-n prag de iarna...scrum,
Dar eu ma tem...n-o sa fac fata,
Caci vara ta...o vreau si-acum.

Mi-e greu sa-ti spun...chiar nu-i usor
Iubirii sclav sa i te faci...
Insa, decat sa-nghet in ierni,
Mai bine ard...la tine-n brat`.

marți, 10 ianuarie 2012

Petre Violetta - Tu-anotimp nebun

Eu simt părerea de iubire-ntre petale,
Când mă aduni, parfum în ceas de seară,
Atunci aştept din tine să răsară,
Nectarul adormirilor astrale...

Să mă ascunzi în palma ta de nori,
Sub aripile tale de lumină,
Striveşte-mi lunecarea înspre vină
Păcatul răstigneşe-l în culori!

Citeşte-mă din nou, în mii de semne
Răstălmăcind mesaje iluzorii
Uitate, ieri, pe-o umbră-ntre fotolii
În clipele tăcute şi nedemne.

Eu simt părerea de rotundă amăgire
Când te petreci sub false armonii;
Un anotimp nebun aş vrea să-mi fii
La nunta nemuririi...fără mire...

Zavoianu Vali - Slow waltz

Azi te-ai inaltat
Intr-un zbor curat
Si-a plutit inalt
Dorul
Si-ai imbratisat
Vis far" de pacat
Ce mi-a imbracat
Zborul
Nu stiu de-ai plecat
Nici dac-ai lasat
Tot nemangaiat
Fiorul
Canta cadentat
Soarele-atarnat
Si s-a luminat
Norul
De-a alunecat
Pasul dezbracat
Peste fermecat
Covorul
Cred ca te-am iertat
Chiar de-ai renuntat
Si e neschimbat
Decorul
Cand s-a terminat
Totul de cantat
Trist va fi secat
Izvorul
Si-am ingenuncheat
Si am sarutat
Umbra ce-a valsat
Amorul.

10.01.2012, Zavoianu Vali


Petre Violetta - Renastere

Trăind în cercul nostru de cuvinte,
Mărunt, adulmecând parşiv păcate,
Nimic din ce suntem nu se dezminte,
Căci ne sfârşim,în lacrimă şi moarte.
Dacă te gust mai mult şi mai amar,
Din rotunjimi în tainele ascunse,
Îmi trece foamea de mărgăritar,
Şi setea gleznelor, de tine strânse.
Eu te mai cânt în palmele deschise,
În care te aştept să-mi strigi tăceri,
Cu ţipete arzând, pe pielea-mi scrise
Să-mi linişteşti uitările de ieri.
Mi-e clipa ascuţită-n noduri strânse,
Secundele se-agită fantomatic,
În ochi se furişează frici pătrunse,
De tine într-un amalgam cu gust cromatic.
Hai, vino în pădurea mea cu lună plină,
Pe-o filă de poveste-ntr-un ecou,
De dincolo de noi şi de-a mea vină,
Hai, vino, să ne inventăm din nou!

Radu Adrian Gelu - Cioplitori-n rime - o poveste…

A fost odat, este şi va tot fi poveste,
la moara timpului a cerne cuvântul,
în făină de stele ai ţese veşmântul,
prin lumină a duce iubirea la creste…

Verde, verde-i brâul de sub creastă,
între cer şi pământ, viaţa taie norii,
rezemaţi-n stâncă, anii ţin condorii,
cu freamăt de aripi-n şiruri de castă…

Din trupul de piatră se naşte izvorul,
cel alb şi luminos al iubirii, de a rodi
sămânţa tainei vieţii, visul a-npodobi
a celor şapte porţi, curcubeul, dorul…

Pe poteca fulgerului-n nor, un lăstun
poartă călăuză la fântâna cu apă vie
sufletele-nsetate, cu roua să convie
respectul şi adoraţia muntelui tribun…

Călător pribeag cu sufletul şi mintea,
cutremurând pasul rătăcirii-n stâncă,
îşi cată Mecca prin vâlceaua adâncă,
purtând-n desaga-i gânduri ca lintea...

În praful râului-şi tot lăcrimează fluxul,
stării de veghe somnambulă-n lumina
nopţii, când visă iubirea ca şi morfina
ce-i zâmbi inima, amânându-i refluxul…

Cu glasul mângâietor ca raza de soare,
iată i se născu pruncul, cioplitor-n rime,
ca înbăiat-n rouă nouă, zisul să-i anime,
a săruta parfumul iubirii-n fiece floare…

Pruncu-nstelat crescu repede bărbat,
primind solia a apăra cântul de neam,
respectând cuvântul dor, de la Adam,
va înălţa privirea între trăiri ce se zbat…

Păşind prin Ţara Negrăită, într-o pajişte,
întâlni o mie şi una de regine-n rochiţe
multicolore, foşnitoare, purtând coroniţe,
cu nestemate d-argint sceptre-n mirişte…

Un murmur de privire azurie aude-n plai,
ea, o floare-ntre frumuseţi, respira piatra
în truda-i a creşte, regină ca şi Cleopatra
plânge dor-n zâmbet pe obrazu-i bucălai…

Trezit de suava melodie ce n-o mai auzise,
în căuşul palmei-şi simţi cum îi bate inima,
găsind că-n dorul inimii şi ea cioplea rima,
iubirea de iubire lăstunului îi înmugurise…

Zboru-i sihastru-n lacrimă, în dans cu zâne,
îşi atinse curcubeul la roşia îngerilor poartă,
cu mugurele floare încolţind-n a sa soartă,
în tainică comuniune de vise-n dor fântâne…

Tu, floare cu azuriu-ţi plângând la cele stele,
cioplind iubirea-n rime, te găsii iată surioară,
eu lăstun, te botez rândunică şi din chilioară,
zboară cu zâmbet pe aripioară-n cântecele…

Între florile celeste pe picuri rouă se-nfrăţiră,
cioplitor cu cioplitor în rima versuită-n iubire,
şuşotind între steluţele copilăriei-n clocotire,
fiecare patima-i de care tocmai se despărţiră…

Colindând-n zbor gând, munţilor aer le respiră,
un lăstun şi-o rândunică, parte din măreţia lor,
îşi adapă rădăcinile sorbind liber-n a vieţii izvor,
ca umbra ce-nsoţeşte lumina, sunt strune-n liră…

Cerbul şi căprioara la taifas-n luminiş le şoptiră
că rima lor îi forţa iubirii, ce vindecă, înalţă ţelul,
deschide peceţile curcubeului ce-şi înalţă inelul,
la taina eternităţii luminii, virtute ce-o întâlniră…

Prin Ţara Nerostită, printre munţii de cuvinte,
pădurile de sublimă trăire, cioplesc candoare
două dălţi într-un zâmbet, fiecare cu o floare
pun rimă aripii de dor, din a lor inimă fierbinte…

Zavoianu Vali - Un fel "de noapte buna" (recita Nicolae Dobos).

Iti scriu acum de noapte buna
Tu suflet incarcat de dor
S-adormi tinandu-ma de mana
Prin vise sa plutesti usor.

Nu stiu de m-ai chemat pe mine
In taina soarta cand ti-ai plans
Si nici nu stiu de se cuvine
Sa te cuprind in brate strans.

Stiu doar c-am auzit chemarea
Si-n ea caldura ce-mi lipsea
Si ca-mi alungi insingurarea
Iar dorul are forma ta.

Iti scriu acum ca esti departe
Sa stii cat doare lipsa ta
Si pun intr-un sertar deoparte
Tot ce ti-as da de m-ai lasa.

5.01.2012, Z.V.



Zavoianu Vali
A fost o surpriza totala...multumesc domnului Nicolae Dobos de la Radio Vocea Romanului

luni, 9 ianuarie 2012

Petre Violetta - Eu mor în mine

Să te dezleg ca pe un semn de întrebare,
Din cercul răstignit în rădăcini,
Şi să te-adun din tăinuite vini,
Când noaptea ne suspină şi ne doare.

Şi va mai ninge peste cerul tău cu flori.
Ascunde-ţi înflorirea de furtună!
Nu trebuie să scrie ''noapte bună'',
Pe visele din albele chemări!

Din seva mea ţi-aduni nemărginirea,
Himeră-a zorilor din dimineţi albastre,
Era acolo harta vieţii noastre,
Pe-un colţ de cer ce îşi plângea trezirea.
..........................................................
Eu mor în mine-n fiecare zi,
Pe tine te aştept să mă-ncălzeşti,
Cu mângăierile ce zac fireşti,
În fiecare vers ce-l vei citi...

Zavoianu Vali - E iarnă chiar şi pentru îngeri

Mă pierd în neaua care vine
Din cer plutind în dalbe plângeri
O iarnă a-nceput în mine
Şi-i iarnă chiar şi pentru îngeri.

Şi albul nesfârşit se-aşterne
Cum să-ndrăzneşti acum să sângeri?
Înduri doar neaua ce se cerne
E iarnă chiar şi pentru îngeri.

Fii ninsă azi a lumii faţă
Un giulgiu alb să te aştearnă
Senină-i astă dimineaţă
Şi pentru îngeri este iarnă.

9.01.2012, Zavoianu Vali

Octavian Petrescu - Hard Rock

Lampa se stinge,
Oraşul e mort,
Lampa se stinge cu mine cu tot,
Şi plâng cu sânge
Şi noaptea plânge
Şi nu mai pot!

Îmi este frică
De-a mea risipă.
Mă rog şi cer
O mângâiere
Ruptă din cer…

Dar lampa se stinge,
Oraşul e mort,
Lampa se stinge cu mine cu tot,
Şi plâng cu sânge
Şi noaptea plânge
Şi nu mai pot!

(Octavian, 2004)

Petre Violetta - Singurul rotund

Ascute-ţi aripa-n durere
şi în umbră,
De fiecare dată când
mai vrei să zbori,
Eu îţi aştern Lumina lunii
să-ţi ajungă,
Pe geana visului
neadormit în zori.

Şi nu răspunde strigătului
blond de ielă,
Din noaptea răstignită-n
amăgiri,
E-acolo, printre drumuri,
o rebelă,
Mistuitoare vrere
de iubiri.

Eu mă ascund aşa
neterminată,
În singurul rotund
ce-a mai rămas,
Acolo nu voi pierde
niciodată,
Singurătatea
ultimului ceas...

Să mă citeşti
în armonii pierdute,
În calendarul întrerupt
al unui pas,
Ascunde-ţi aripa
de zboruri slute,
Păstrează-mă în loc
de bun-rămas!

Nutziyka Brindau - Pentru cei care cred in plagieri !

M-am trezit citind poetii,
Si ce calda armonie
Azi, in timpul cand eretii
Publica toti “poezie”.

Si-i citesc si-mi par cu totii,
Harfe si minuni in stele,
Si ma tem, stiti voi: de hotii
Care fura din poeme.

Ah, amar si stricaciune.
Ce folos sa SCRIE Riga,
Cand, cu-un niscai de carbune,
Un erete scrie pilda?!

Mi-e urat si mi-este jale
Cand ei isi imprima zaturi,
Si-mi doresc, fara scapare
Ca sa zaca toti in lanturi.

Eu ? nu-s nici macar un peste
In ocean, ci intr-un bol
Gandul meu se impleteste
Cu durerea muzelor.

Semnat: Zambarici ;)

Petre Violetta - Ploaie de-nceput

Tu mângîi cu părerea de iubire,
De teama golului sau rănii sângerânde,
Pe glezna amintirilor rotunde,
Îţi laşi sărutul oglindindu-ţi nemurire.

Eu te primesc în golul meu de viaţă,
Să-mi umpli locul tremurat de geană,
Apleac-ţi ramura, sămânţa să-mi aştearnă
Şi-nnoadă-te în firul meu de aţă!
.................................
Să-mi cânţi în creştet ploaie de-nceput
Să nu mă doară ce m-a mai durut...

Octavian Petrescu - Romania

Deşi săracă, sărăcită
De-o eră şi o viaţă grea,
Nu-i ţară-n lume, preţioasă,
Cum este România mea,

Nu pentru că ar fi deodată
Străinilor pe primul loc,
Ci că-s român şi-n al meu sânge
Port viaţă, dragoste şi foc.

Că-n mine se ridică Ştefan
Din morţi şi-ndeamnă spre credinţă,
Că-n mine strigă Mihai-Vodă
Ca să ieşim din umilinţă,

Că-n mine cad zdrobiţi de gloanţe
Soldaţii ţării româneşti,
Şi-n mine se ridică steagul
Ce s-a-nălţat la Mărăşeşti.

Să nu o confundăm, române,
Cu cei ce o batjocoresc!
Una e ţara, e pământul…
Alţii sunt cei ce o-njosesc,

Că nu pământul e de vină,
Nici munţii, nici apele sale,
Că nu mai e aici de muncă
Şi moare lumea prin spitale.

Suntem siliţi la astă viaţă,
Suntem siliţi să fim aşa,
Însă iubirea pentru ţară
Este cu totul altceva!

Păstraţi mereu în drumul vostru
Steagul respectului de sine,
Să-l fluturaţi atunci când alţii
Vor să vă facă de ruşine,

Şi-n faţa tuturor din lume
Să ridicaţi mândria voastră
Că v-aţi născut şi sunteţi sânge
Din marea ţară românească!

Nu acceptaţi ca vorba goală
Să-ngroape lucrurile sfinte,
Istoria vă dă dreptatea
Şi cinstea vouă cuvenite,

Deschideţi paginile, sute,
În care mama voastră plânge,
Şi îndreptaţi-le spre lume,
Să umple zâmbetul cu sânge!

(Octavian, 2010)

duminică, 8 ianuarie 2012

Octavian Petrescu - O cafea si-o carte

Nu doresc palate,
Nici bijuterii,
Mi-s de-ajuns, prieteni,
O cafea şi-o carte,
Sufletul să poată
Supravieţui.

Nu vreau săli de aur,
Nici maimuţării,
Mi-s de-ajuns, prieteni,
O cafea şi-o carte,
Sufletul să poată
Supravieţui.

Gura lumii spună
Vorbe cȃte vrea!
Mi-s de-ajuns, prieteni,
O cafea şi-o carte
Ca să pot visa!

(Octavian)

Mara Gabriela - Tata

O viata, parca, a trecut
De cand te-ai dus la Cel de Sus...
Cu pasi inceti te-am petrecut
Spre Domnul Nostru...Iisus.
Cat ne lipsesti, nu sunt cuvinte,
Nici gesturi si nici lucruri sfinte,
Care-ar putea sa ne aline
Imensul dor...Dorul de tine.
Ma vezi de-acol`? Vezi c-am crescut?
Esti mandru de tot ce-am facut?
Copiii mei ii vezi? Spune-mi ca da!
Spune-mi ca tu, bunic le esti si-asa.
Asa-i ca grija tu le porti de-acolo?
Ca le feresti mereu de roua
Din ochii lor? Si rugi ridici la D-zeu
Pentru ele...si pentru sufletul meu?
Atatea intrebari s-au adunat,
De cand orfani copiii ti-ai lasat...
Vorbim prin rugaciuni si-n vis,
Si-mi povestesti de Paradis...
Ma faci sa mi-l doresc si eu,
Sa vin, sa vad, sa-L rog pe D-zeu
Sa ni te-aduca inapoi, macar o zi,
Copil sa fiu...,tu tata sa ne fii.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Radu Adrian Gelu - Puf de nori şi stele, visele mele…

Cu ochii-nchişi, aşez cer-n palmă
şi timp alb mă loveşte-n amintiri,
un vârtej mă rostogoală-n visuri,
alunecând-n abisurile de-avalmă…

Visez iar visul meu frumos-n stele,
a respira-n aştri enigma timpului,
ce se prelinge ca fiorul sărutului
iubitei, ce-mi fu odat de-aproapele…

Gându-mi tot zboară cătând un nor,
să-mi panseze sufletul pe rana-i vie
de la focul viselor închise în colivie,
a opri izvorul ce adapă râuri de dor…

Puful de nori-n fluxuri se destramă,
cortină diafană iveşte bolta albastră,
visul călător tăiind tainică fereastră,
prin cea infinită siderală hologramă…

Unde şi gândului îi e greu a ajunge,
AIN încă ciopleşte din lumină stele,
picurând cu o rouă străvezie abisele,
în recele galactic, pare că tot ninge…

Fiece steluţă cântă şi parfumă bolta,
în simfonia divină, cioplitoru-i dirijor,
cu bagheta-i ani lumină, dă ton major,
cântului-n surdină ce-i mângâie dalta…


Mara Gabriela - Doar azi...

Am trimis
Pe aripa de vis,
Spre tine, iubire,
Azi...amintire,
O-mbratisare...
Primeste-o, nu doare.
Maine, de vrei,
Te-oi plimba pe alei
De trecut...trecator
De care mi-e dor.
Uneori, nu mereu,
Mi-amintesc de un `EU`
Ce candva te iubea...
La tine visa.
Am crescut de atunci,
Dovada stau stanci
Ce-mi pazesc inima,
Sa n-ajungi la ea.
In viitor?
Iubirile...mor,
Altele vin
Pe val de preaplin
Si-apoi se duc
C-un dor nauc,
Unde le e loc,
In trecut...
Mi-ajunge atat,
Totu` a fost mult!
Nu mai vreau iubiri,
Nici amintiri...
Vreau sa traiesc
Un azi...firesc,
Fara visare,
Nici alinare,
Far` amagiri,
Doar cu simtiri...

Mara Gabriela - Nu-mi esti, nu-ti sunt...

Nu-mi esti, nu-ti sunt...
Si totusi...cateodata
Ne prinde cate-o noapte fermecata
Inlantuiti in sarutari febrile,
Fara trecut, far` viitor, far` amintire...
Doar tu si eu...pe-a dragostei plutire.

Nu-mi esti....nu-ti sunt,
Dar iata, primii zori de zi
Ne prind imbratisati...ca doi copii
Ce, dup-o noapte de rasfat ravnit,
Impart acum zambet...mai fericit.

Nu-mi esti..nu-ti sunt...
Si stau cu tampla-n ganduri
Le cern, le-astern incet pe randuri
Si-aleg din ele doar pe-acela care
Nu-i derivat al Sfantului Visare.

Nu-mi esti...nu-ti sunt...
Si totusi...Ne revad pe noi
Prinsi in nimicuri de prin casa, tot in doi.
Si-ntr-un moment realizez ca tot
Ce mi-am promis ca nu pot..., acum pot!

Iti sunt? Imi esti? Cin` sa mai stie...?
Mi-esti zambet si motiv de bucurie...
Si, chiar de-afara-i iarna timpurie,
Eu vara port in suflet, si e soare...
Ei bine, da, doresc (iubesc, traiesc?)...si nu mai doare!

vineri, 6 ianuarie 2012

Alexandra Manea - Prin zapada

Mi-s pasii grei si tristi in stratul alb si rece,
M-afund in departare incet, cu gandul dus,
Nu simt ceva, nu doare, nimic nu se petrece
In mine si-atat mai vreau: ca pana la apus
Sa sting distanta dintre noi intr-o suflare,
S-ajung la tine prin tacutele zapezi,
Sa-ti fur un ceas din viata si-mi fie cu iertare
Ca nu ti-am spus din timp ca vin ca sa ma vezi.
M-apasa lipsa ta si-ntruna ma indeamna
Sa vin spre tine si sa-ti mangai chipul iar,
Sa-ti sorb privirea, s-aud glasu-ti cum ma cheama,
Sa uit de tot: de dor si de amar…
Firimituri de suflet asez in palma ta,
Atat mi-a mai ramas, caci restul l-am pierdut,
Dar poarta-n ele iubirea ce-ti pot da;
E cel mai pretios al meu avut.

C.A.M. – 05.01.2012

Zavoianu Vali - Un fel de "noapte buna"

Iti scriu acum de noapte buna
Tu suflet incarcat de dor
S-adormi tinandu-ma de mana
Prin vise sa plutesti usor.

Nu stiu de m-ai chemat pe mine
In taina soarta cand ti-ai plans
Si nici nu stiu de se cuvine
Sa te cuprind in brate strans.

Stiu doar c-am auzit chemarea
Si-n ea caldura ce-mi lipsea
Si ca-mi alungi insingurarea
Iar dorul are forma ta.

Iti scriu acum ca esti departe
Sa stii cat doare lipsa ta
Si pun intr-un sertar deoparte
Tot ce ti-as da de m-ai lasa.

5.01.2012,  Z.V

Corina Nica - Tu, măicuță ...

Tu, măicuță, iartă-mă de poți
Că de griji și-acum să plâng îmi vine
Zi de zi m-am tot gândit la tine
Ți-am adus pe lume doi nepoți.

Știu că mă aștepți plângând mereu
N-am putut să mai ajung pe-acasă
Tot mai gârbovită dar frumoasă
Mi te văd cu ochii minții eu.

Dar mi-or crește pruncii și de mână
Vom veni cu drag la noi în sat
Și ne-om bucura ca altădat’
Mamă, am ajuns și eu bătrână!

 (Corina Nica, 6 ianuarie 2012)

Mara Gabriela - Minte-ma....

Mai minte-ma...cum o faceai
In nopti de-amor, rupte din rai...
Cand adormeam, pe-un colt de nor,
La pieptul tau cuprins de dor.

Minte-ma iar...cum o faceai
Cand, rupti de lume, imi plangeai
Dorul de mine. Ce perfect
Actor ai fost...intr-un duet!

Minte-ma, hai, ca-ti este dor
De pasii nostri...in decor
Pe scena unde se juca
`Minunea mea...si Mara ta`.

Minte-ma....

Corina Nica - S-a mai dus un an

S-a mai dus un an,din păcate!
Şi mi-e teamă de singurătate.
Nu ştiu unde fug anii de-un timp
Că-i o clipă un anotimp.

Numai eu nu-s schimbată deloc
Sunt acelaşi copil în alt joc,
Nu vreau timpul să cadă grăbit
Am atâtea de dat şi iubit.

Nu vreau anii să fugă nebuni
Vreau cumva să rămân între lumi
Iar un an nou de vine-l primesc
Dar să ştie, eu nu mă grăbesc!

miercuri, 4 ianuarie 2012

Petre Violetta - La porţile închise-ale iubirii

Te-am aşteptat cu braţele întinse
Să te adun din spaima înserării,
Aveam la mine visele nestinse
Şi pe sub gene, înflorea, iar, gustul sării.

Te-aş fi iubit ca pe un răsărit
Şi te-aş fi plâns ca pe-un apus de soare;
La balul nemuririi te invit
Să te respir, să te ascund, mirare!

Nu mă lăsa să gust din mierea florii
În solitudini răscolite de uitări!
Au întrebat de tine, astăzi, zorii
Tu mi-ai lăsat o umbră, pe cărări.

Te-am aşteptat cu braţele deschise
Să mă culegi din spaima răstignirii,
Îngenunchind cu rugile nescrise
La porţile închise-ale iubirii...

Octavian Petrescu - Departe de casa

Că viaţa nu-i cinstită
Aşa cum se cuvine,
Mulţi au plecat de-acasă
Şi s-au pierdut prin lume,

Lăsatu-şi-au în urmă,
Din suflet, avuţia,
Şi duşi au fost departe
Să-nvingă sărăcia.

Simt o tristeţe-amară
Pe care n-o pot spune,
C-acolo viaţa n-are
Gust proaspăt, cald,
De pâine,

Şi serile sunt pline
De un secat fior,
Căci nu mai sunt aproape
De copilaşii lor.

Copiii au de toate
Acum, ca niciodată,
Dar ceea ce lipseşte
E dragostea de tată.

Un glas din departare,
Târziu, în noapte-i cheamă…
E vocea dulcei mame
Din dragostea de mamă.

Şi a trecut Crăciunul,
Şi Paştele, grăbit,
Iar tata nu-i acasă,
Nici mama nu-i acasă...
S-au rătăcit prin lume
De parcă au murit.

(Octavian, 2010)

A Whisper Away - De timp

Ziua îşi aruncă mugurii
în cerul care și-a spălat culoarea.
Timpul se lovește de-un zid, hai-hui.

Deschid fereastra şi îl cert
cu palme moi de zâmbet:
și azi a uitat să mă salute
cu-o adiere de tei înflorit.

Îl iert, și mâine.
E un aiurit ce mă iubește
cu amalgam din culoarea
unui suflet fără maluri
și îmi plouă râzând din două tulpini
ce nasc umbrele de timp...a mea,
înainte de a ta.

Whisper ~ 4.1.2012

Zavoianu Vali - Despartire temporara

pleci nepasator la brat cu mine
cu sclipirea mea de dor si nebunie
imi ramane doar s-astept ziua ce vine
cand te-ntorci sa ma redai pe mine, mie...

3.01.2012, Z.V.

Octavian Petrescu - Monstrul

Se lasă cerul peste mine,
Ascult al nopţii rece cânt
Şi mă gândesc din nou la tine
Şi parcă-s singur pe pământ.

Privirea mi-e de noapte plină,
Iar sufletul tot plâns, ca ea,
Cum e o floare în gradină
Sub toamna veştedă şi grea.

De-atâta ură şi iubire,
Sălbatic sunt şi înrăit,
Căci nu ai vrut să ştii vreodată
Cu ce iubire te urâsem
Şi cu ce ură te-am iubit!

Am ajuns singur şi mi-e teamă,
Sunt o chitară-n vânt, arzând,
În care viaţa se destramă…
Şi, din întreaga ei baladă,
Se-aud doar îngerii
Plângând.

(Octavian, 2005)

Zavoianu Vali - A ta

Ti-as putea spune iubite
Fraze si cuvinte mii
Despre-mbratisari dorite
Despre tot ce tu nu stii.

Ti-as putea sopti-n nestire
Dorul si dorinta mea
Visu-mi dulce de iubire
Si c-as vrea sa fiu a ta.

Dar nu pot caci legea sortii
Si pacatul ma apasa
Insa pana-n ceasul mortii
Te voi astepta acasa.....

3.01.2012, Z.V.

marți, 3 ianuarie 2012

Zavoianu Vali - Nelumesc

Era odata o fărâmă de pământ
Hrănea cu seva-i rădăcină de lumină
Şi zămislea dintre adâncuri gând
De existenţă fericită şi senină.

Era odat-un colţ de cer senin
Ce-mbrăţişa un zbor de ciocârlie
Un Paradis ce semăna puţin
Cu puful delicat de păpădie.

Venea o apă când năvalnic, când uşor
Să spele şi să mângâie pământul
Uda cu picăturile-i de dor
Fărâma de pământ şi dulce gândul.

Şi-atât de cald pământul o sorbea
Că apa-n dulci vapori intra în cerul
Ce-n braţele-i deschise aştepta
Ca apa să îi mângâie eterul.

În orizont se-nlănţuiau firesc
Pământ şi cer şi apă şi lumină
Erau un tot măiastru, nelumesc
În zbor spre timpul care va să vină.

În mine se ascund pământ şi cer
Şi zbor şi gând, lumină şi adânc
Mă mângâie tu apă să nu pier
Pătrunde-n mine-n veci să nu mă frâng.

3 ian 2012, Zavoianu Vali

luni, 2 ianuarie 2012

A Whisper Away - Îndemn

sădește în pământ lumina
ce-ți întețește visele.
ridică pietrele aruncate
ce strivesc ochii florilor
și învață să zbori cu aripi de lemn.
împarte timpul în veșnicii egale
și fă-l stăpânul cuvintelor fertile.
leagă gândurile albe cu nod de pescar
și zidește punți între inimi.
cerne spaimele prin glas de clopot,
diminețile vor fi cântare de îngeri.
învăluie inima cu miros de tămâie,
speranța e ancoră cu vârful în sus.

Whisper ~ 2.1.2012

A Whisper Away - Dublu sens

Întoarce-mi zorile ca să-ți pot dărui înserările.
Întoarce-mi dorurile ca să-mi pot înălța suspinele.

Întoarce-mi visele ca să-ți pot construi așteptările.
Întoarce-mi apusurile ca să-mi pot desena răsăriturile.

Întoarce-mi zilele ca să-ți pot întrupa nopțile.
Întoarce-mi câmpiile ca să-mi pot urca piscurile.

Întoarce-mi valurile ca să-ți pot atinge țărmurile.
Întoarce-mi aripile ca să-mi pot înlănțui infinitul.

Întoarce-mi seninul ca să-ți pot alunga furtunile.
Întoarce-mi sărutul ca să-mi poți răcori palmele.

Întoarce-mi ploile ca sa-ți pot domoli arșița gândului.
Întoarce-mi cerul ca să-mi pot dezlega pământul.

Păstrează-ne infinit îngemănate bătăile inimii.

Whisper~ 2.1.2012