Cu ochii-nchişi, aşez cer-n palmă
şi timp alb mă loveşte-n amintiri,
un vârtej mă rostogoală-n visuri,
alunecând-n abisurile de-avalmă…
Visez iar visul meu frumos-n stele,
a respira-n aştri enigma timpului,
ce se prelinge ca fiorul sărutului
iubitei, ce-mi fu odat de-aproapele…
Gându-mi tot zboară cătând un nor,
să-mi panseze sufletul pe rana-i vie
de la focul viselor închise în colivie,
a opri izvorul ce adapă râuri de dor…
Puful de nori-n fluxuri se destramă,
cortină diafană iveşte bolta albastră,
visul călător tăiind tainică fereastră,
prin cea infinită siderală hologramă…
Unde şi gândului îi e greu a ajunge,
AIN încă ciopleşte din lumină stele,
picurând cu o rouă străvezie abisele,
în recele galactic, pare că tot ninge…
Fiece steluţă cântă şi parfumă bolta,
în simfonia divină, cioplitoru-i dirijor,
cu bagheta-i ani lumină, dă ton major,
cântului-n surdină ce-i mângâie dalta…
şi timp alb mă loveşte-n amintiri,
un vârtej mă rostogoală-n visuri,
alunecând-n abisurile de-avalmă…
Visez iar visul meu frumos-n stele,
a respira-n aştri enigma timpului,
ce se prelinge ca fiorul sărutului
iubitei, ce-mi fu odat de-aproapele…
Gându-mi tot zboară cătând un nor,
să-mi panseze sufletul pe rana-i vie
de la focul viselor închise în colivie,
a opri izvorul ce adapă râuri de dor…
Puful de nori-n fluxuri se destramă,
cortină diafană iveşte bolta albastră,
visul călător tăiind tainică fereastră,
prin cea infinită siderală hologramă…
Unde şi gândului îi e greu a ajunge,
AIN încă ciopleşte din lumină stele,
picurând cu o rouă străvezie abisele,
în recele galactic, pare că tot ninge…
Fiece steluţă cântă şi parfumă bolta,
în simfonia divină, cioplitoru-i dirijor,
cu bagheta-i ani lumină, dă ton major,
cântului-n surdină ce-i mângâie dalta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu