A fi de Costel Suditu

Ai fost cântată peste lumi
Şi mult repovestită,
Cum după focuri mor tăciuni
În vetrele cu pită;

Şi te-ai tot dus nesocotind
Atâtea inimi frânte,
Cu ţelurile lor pierind
Pe căi necunoscute;

Pierind şi purtătorii lor
Avizi de prea-mărire,
Cu pieptul gol, răsunător
De prea-neîmplinire;

Şi ca o flacără-mpietrită,
Tu, inimi prea muncite,
Vei face pulsul lor să mintă
Că sunt neobosite;

Repomenită-n mii şi mii
De glasuri pe secundă,
Şi eu îţi sunt acum, să ştii,
O şoaptă pe-a ta undă.

bolero de ravel de Bogdan Dumbraveanu

aș vrea să nu te uit
refren al trecerii
peste obstacole
până mai
port acest trup cel puțin,

orice victorie e
în primul rând asupra
propriei disperări,
propriei singurătăți fără cusur

om dansând în straie
colorate, traversând deșertul
galben, etern
cu pași de grație,
sfidare a morții înainte
de a te lăsa doborât de ea

într-o dimineață entuziast,
eliberat de trup, voi fi doar
refrenul, muzica
ce însoțește orice

temerar, dincolo de înțelesuri

Prezent de Boris Ioachim

 Crâmpeie dragi de inocenţă
Vin, câteodată, din trecut…
Într-un prezent plin de absenţă,
De nedreptate şi gând slut.

Deodată, avară, amintirea,
Doar foarte rar îmi dă ocol…
Prezentu-mi stăpâneşte firea –
Prezentul trist, de doruri gol.

Mă stăpânesc doar sterpe gânduri –
Ţâşnind din zilnicul plictis…
Ca-ntr-un coşmar, în negre cârduri,
Ciori – croncănind, le-aud şi-n vis.

Doar veşti de silnicii şi moarte
Aud pe unde, în treacăt, merg…
Dorinţe de măriri deşarte –
Din suflete umanu-l şterg.

Vitregă-a devenit natura –
Şi totul e cu susu-n jos…
Înfuriat, îşi-arată zgura,
Ceru-ngheţat şi duşmănos.

Setos, cumva, de fericire
Şi de dorinţa de-a fi viu –
Tot scotocesc în amintire,
Dar totu-i şters, pierdut, pustiu.

…Crâmpeie vagi de inocenţă
Mă-ncearcă dintr-un şters trecut…
Într-un prezent plin de absenţă,
Mi-e sufletul pustiu şi mut….

PORTALUL DIN... 21 DECEMBRIE 2012 de Patricia Serbanescu

Nu era iarna în toi
Când am fost pocnită-n karmă,
Plecau gânduri în război
Declanşat… doar de pomană…

N-am fost singură, să ştiţi
Lângă mine-un ,,gură cască,,
Ce-a sosit de la servici’
Energia… s-o primească…

Pentru mine-a fost la fel
Nu m-a’ntors nimic pe dos,
Căci atunci, când ai un ţel
Totu-i lin… şi sinuos…

Însă, cel de lângă mine
Până respiram… la doi
Se-aşeza lovit, pe vine
Tensiunea…. 22 !!!

Dragoste din altă eră
Tensiunea… pasageră,
Dacă n-o vei întelege
Fi-vei cald sau... fi-vei rece.

Fraţilor, voiam să cred
C-o fi energia, armă…
Iau pastila, mă reped…
Şi-mi stric ziua de pomană…

Portalul ce l-am trecut
Dăinuieşte, chiar există
Clipe duse-n azimut
Încă-n minte, mai persistă.

Trează fiind, dădeam un ,,mat,,
Făr’să pun în pernă... cornul
Respirând, urcam un cat
,,Dânsul,,… începuse somnul…

Poate am prea multe fix-uri
Toate-nscrise în Ego
De nu vrei, tot mai dai chiks-uri
Unii zic că faci… mişto…

E sfarşitul... râsul-plânsul
Ne spuneam într-un tandem,
Mi-era milă atunci de dânsul
Căci dorea… un alt refren.

Însă... n-a mai fost să fie
Căci de-atunci, s-a dereglat
M-a privat de poezie
Şi iubire… pe-nserat.

Mă simţeam chiar vinovată
Aşteptând cu-nfrigurare,
În roşu toată-mbracată
Voiam doar… materializare…

Tot visam o tăvaleală
Căţarată susssss… pe nori,
Mă gândeam însă la boală,
Să nu-l pierd... de sărbători.

Atâta m-am lamentat
C-am uitat de calendar,
Clipa… parcă s-a drogat
Între limbi, bătea-n zadar…

Aş fi vrut să urc Olimpul
Să văd zbaterea feeric
Şi-au gătat mayaşii... timpul
Aşteptăm alt… teleferic…

Vom parcurge-acest tronson
Liberi, ajutaţi de ,,Bunul,,
Cu toţi vom cânta pe-un ton,
Fi-vom în curând… doar UNUL!

25.01.2013

sunt plină de cuvinte nerostite de Renate Müller

fotoliul din colţ este gol
pătura răvăşită 
pe jumătate plin
paharul cu apă
pierdut
printre cărţi
manuscrise
foi împrăştiate pe jos
nemaiatinse de nimeni

în camera pustie
cu ceasul de veghe
te văd cum zâmbeşti
aievea aprinzi o ţigară
tragi fumul în piept

privesc printre rânduri
de jalusele lăsate
în grădina-nsorită de-afară
cămaşa ta nou spălată
a îmbrăcat-o vântul
zâmbesc
îl văd cum se chinuie
să-şi bage braţele-n mâneci
cum se leagănă cu ea în tact
observ viaţa dansează
departe de mine:
mi-e frig şi-mi lipseşti

HD 25.01.2013 RM

Ploapele luminii de Lavinia Amalia

Cos pleoapa mea de cea a luminii

fara anestezia inimii,

lutul doare la fel.

Iubesc verdele,muntii

si aborigenii

cate-odata iubesc un nimeni

pictez natura-i moarta in ochii tai

uneori pensula imi da virgula

printre genele viselor.

Astern panza  goala

peste frigul din mine

in asteptarea maestrului 

sub atingerea caruia

nimicul e Totul

nu plangeti cu turturi peste mine

dupa ploi pietrele miros a verde

de mucegai

de-aceea iubesc eu aborigenii

cum sa vad omenia 

in sufletul celor ce nu o au?

cum sa ma oglindesc intr-o privire

fara lacrimi de fericire?...

Din lipsa zambetului apar buruieni,

broaste,serpi si caracatite ce

beau gin tonic si ragaie injurii.

Foarte rar mai apar si  minuni

precum fluturii in larvele de ganduri

cand tacerile sunt ascultate

insa multi prefera sa doarma viata

de dragul altora...

Copiii imbatranesc prea repede,

adultii "mor"inainte de a trai.

Asa e in jur

gandirea si vointa sunt precum zborul pasarilor,

fiecare cat poate

Doar moartea striga,iar eu am asurzit de-atatea stiri

prefer leganarea viselor intr-o lume 

unde pronumele posesiv nu exista.

Pe langa mine trec clipele de bronz,

de argint,de aur,

din colivii zboara liliecii...

De-odata,marea isi varsa  nisipul 

unui scrin naufragiat-iubirea noastra

si-am inteles ca am murit demult

numai umbrele se plimba triste

pe malul inverzit al

raului Vietii

                  ...

Doar pleoapa mea-copil

am cusut-o

de verdele luminii

Unire! de Cătălin Codru

Lor... nu le-aţi spus... ca noi suntem unirea???
Poate că... aţi uitat frumoşi români,
În noi e suflet,
Noi suntem trăirea...
Suntem urmaşii dacilor cei buni!
I-am tot iertat cum spune...” la scriptură”...
Cum să mai rabzi, când vezi că fraţii tăi,
Se chinuie... şi... ochii nu se-ndură,
Să plângi de dragul celor ce-s ai tăi?
Voi nu ştiaţi că unitate, înseamnă?
Sufletul sfânt şi-ngemănat... într-un pământ?
Cum să mai stai când pleava cea păgână...
Pe gât mi te-a călcat... mi te-a lipsit de suflu sfânt?
Îşi strigă mama pruncii osândiţi...
Şi eu român stau drept, fiindcă-am visat,
Să cânt al Europei imn...
Cel care-mi calcă fraţii!!!... cu păcat?
Dreptate-mi e când toată stirpea mea!
Se adună să îmi stea la sfânta masă...
Dreptate e, când România mea,
Îmi străluceşte ca o mândră... o mireasă!
Atunci, voi ştii că neamul meu cel drept,
A fost recunoscut ca un imperiu...
Eu nu mă-nclin, nu-ngădui şi n-aştept!
Să mi se spuie mie ce e drept sub ceriu...
E dreptul meu! L-am câştigat prin luptă,
Aici suntem pe veci stăpâni doar noi!
... că ne-am trăit mulţi ani în viaţa, asta ruptă,
Şi-am împărţit dreptatea stinsă-n voi...
Voind să fim “creştini” în mândra luptă.
Azi e unire pentru toţi ce simt... unire!
De azi suntem în suflete stăpânii...
Muri-vor cei ce simt... ca în unire,
Mai sunt şi vipere şi câinii!
N-am să mai las, în suflet să îmi intre,
Nici feţe de-mpăraţi şi nici strigoi...
În suflet îmi e dulce-a mea... unire...
Ori, îmi e pace... ori război!

Puiezire de Costel Suditu

Între voi două, mă simt în siguranţă,
Împărţindu-mi aflarea ceasurilor de încremenire
Forfecându-le în secunde adevărate.

Mulţi, nu vă vor cunoaşte vreodată,
Deşi, povestea lor, voi le sunteţi,
Şi a lemnului, şi a inimii pietrei
Şi a tăcerii fără de sfârşit.

A fost, de în gheaţă să înfloresc,
Pe un pat negru de întunecat
Plutind stăpân plecărilor înapoi,
Stoluri de bumeranguri sonore
Străpungându-mi oracolul veşniciei,
Atâta siguranţă dând călătoriei,
Cât rodul, pomului său.

Mă ştiu în siguranţă între voi,
Între două puncte, un altoi
Ce umple un hău.

Ti-am scris numele… de Lacramioara Lacrima

Ti-am scris numele pe cer
Printre stelele din noapte
Cu un vis plin de mister
Murmurand litere-n soapte
Si-am pus una langa una
In ele creand dorinte
Ca sa ma iubesti intr-una
Precum sunt si e-a mea fiinta,
Luna frumos lumineaza
Dand contur numelui tau
In el, stele reflecteaza,
Dragostea si gandul meu…
Nu pictez cu acuarele
Ci-n culori din suflet bland
Ochii mei ce pe sub gene
Te zaresc cum surazand
Tu mi-ai spune c-al tau nume
Ar sta bine lang-al meu
Linga stele, langa luna,
Sa fie acum, mereu…
Linistea atat de-albastra
Se va-ntipari prin noi
Aparand dragostea noastra
Chiar de norii cei mai grei…

Ti-am scris numele-n inima
Ea-l rosteste cald, batand,
Rostind litera cu litera
Eu te-mbratisez in gand…
Tot il simt cum e cu mine
Alaturi de chipul tau
Impartind clipe senine
Si deloc nu-mi pare rau…
Stiu, ca nimeni niciodata
N-ar putea ca sa mi-l stearga
L-oi pastra viata mea toata
Ca minunea cea mai draga,
Poate c-asa…doar o data
Cat traiesti poti desena
Numele care il poarta
Unica dragoste a ta…
Am sa-ti suflu cu mult dor
Tu sa simti cum el adie
Te-oi cuprinde cu fior
Numele-ti sa ma mangaie…
Caci sta scris in al meu suflet
El respira prin iubire
Fara graba…simplu-ncet
Traim tainica iubire…

AZI, E TOT CE AM... de Patricia Serbanescu

nu plânge că s-a terminat
totul s-a dus, te rog zâmbeşte!
tot filmul va fi însemnat
uităm trecutul, căci veştejeşte...

mai răscolesc încă văpaia
reţin iubirea... suficientă
îmi depăşeşte-un pic, nevoia
şi-o simt în picuri, permanentă.

ispita-mi caută norocul
din duh, ţâşneşte-acum scânteia,
fă doar un pas, aprinde focul!
lăsând să curgă... melopeea...

nu voi jeli nicicând, pe nimeni
mă resemnez fără de rugi,
puţini sunt cei ce-ţi sunt prieteni
şi-aceia, nu te fac... să plângi.

ziua de IERI, s-a risipit
iar MÂINE timpul, e pe sfert
AZI... îmi rămâne nerodit,
şi-i tot ce am!... fiind incert...

24.01.2013