SPUI NU de Cătălin Codru

Îmi spui cuvinte care tac,
Şi mă acuzi că nu te plac,
Tu te-nţelegi, dar numai, tu...
Şi-mi spui mereu că eu zic nu.

De dragul florilor zâmbeşti,
Şi vrei s-asculţi, doar din poveşti...
Nici nu auzi, când eu spun tu...
Îmi spui ce vrei şi-apoi spui nu.

Apoi te pierzi în visul tău...
În care eu... sunt personajul rău,
Şi centru cuplului, eşti tu...
Răspund cum vrei, dar tu spui nu.

E cam târziu, să mă întorci,
Şi mult, prea mult, să mai încerci...
În ochii mei, eşti numai tu...
Mă doare, dar am să-ţi spun, nu.

Vise tăcute de Renate Müller

Lasă-mă să culeg
din umbra ta, minunile, 
pe care ochii tăi îi presar.

Lasă-mă să ascult sunetul
glasului tău, până obosită
mă culc, în sălciile cântătoare.

Lasă-mă să-ţi fiu aproape,
să visez vise tăcute,să le adun
în băncile de nisip ale râului.

Lasă-mă să fiu un copil,
ce se joacă la mal cu scoici,
ce-ascunde comori în ele…ca perle.

Verschwiegene Träume

Lass’ mich in deinem Schatten
die Wunder einsammeln
die du aus deinen Augen streust

Lass’ mich dem Klang
deiner Stimme lauschen bis müde
ich mich in singende Weiden lege

Lass’ mich dir nahe sein
verschwiegene Träume träumen
sie in Steintruhen der Sandbänke horten

Lass’ mich ein Kind sein
das an Ufern mit Muscheln spielt
das Schätze in ihnen versteckt wie Perlen

Un rob in libertate (amintiri) de Ovidiu Oana-pârâu

(când pe braţe)

Când

te purtam

pe braţe,

îmi păreai

un fulg.

Acum,

amintirile

mă apasă.

***

(amintiri cernute)

Am cernut

amintirile

şi am rămas

cu un pumn

de speranţă.

Cu celelalte

am pavat

drumul lung

spre uitare.

***

(răsăritul apus)

Alergai

spre mine

şi vedeam

răsăritul.

Acum,

oriunde

privesc,

văd doar

apusuri.

***

(zaţ uscat)

Zâmbetul

despărţirii

s-a schimbat

în zaţ

uscat

pe pereţii

inimii.

În el,

se putea

ghici

doar

trecutul.

***

(amintiri purificate)

O lacrimă

nu readuce

iubirea.

Doar

purifică

amintirile

pentru

a le face

mai vii.

MAI BĂTRÂNĂ DECÂT TIMPUL… de Ioana Burghel

Uneori
sunt mai bătrână decât Timpul…
Decât timpul acestaal meu
peste care domnesc ca o regină
cu oase de humă
fără tron sau palat
peste timpul acesta
furat
sub care îmi ascund toate
anotimpurile…

Mai bătrână
decât toate gândurile
pe care
Moartea le flutură la capătul grădinii…

Ce bătrână sunt
Doamne!
Mai bătrână decât
orice ,,Facere a Lumii,,…

Ce bătrână!…

everlasting love de Bogdan Dumbraveanu

ce este o femeie,
iată o întrebare pururi captivantă
nu știu decât ce vrea și asta foarte rar
mai ales după ce a vrut,
uneori nu-i pot adresa
cuvinte, doar îmbrățișări plătite de mine
prin pierderea fidelității față de cea pe
care trebuia să o îmbrațișez acum
o oră când eram cu gândul la un poem de
dragoste bineînțeles nescris

amuzant e că folosim aceleasi cuvinte
cu care ea spune întotdeauna altceva
eu vorbesc, spune unul glumeț și inteligent,
ca să o informez, ea ca să mă mângăie
pentru că sunt atât de naiv încât să informez
un centru de informații,
drăguțu de tine, cum îmi spui tu tot chestii
pe care le știam
ce este o femeie, iată o întrebare cu
care să-mi ocup toată existența
o dilemă până la urmă metafizică
tratată de obicei la capitolul
cum să ne folosim resursele sexuale

azi sunt draga mea aproape acelasi
cu cel de ieri , doar ceva
mai nedumerit și mai vesel
ne suntem întotdeauna mai aproape
când râdem împreună de aceleași
prostii, de aceleași maimuțăreli
nereușite care ne fac creatori de cultură

răsplătește-mă pentru fiecare glumă
cu prescurtarea aia de pe net
cică...lol

orgoliu de Bogdan Dumbraveanu

sunt, deși nu s-ar crede, 
mai mult decât suma aritmetică 
a greșelilor, nehotărârilor, 
inconsecvențelor
sau platitudinilor mele
cele care mi-au marcat trecerea
printre semeni

la fiecare răspântie m-am despărțit
de un bogdan dornic să apuce
pe drumul pe care eu l-am
lăsat deoparte

astfel o sumedenie de bogdani
trăiesc acum
experiențe paralele
trăgând după ei ponoasele
propriilor lor greșeli, nehotărâri
inconscvențe, platitudini

iar eu cel ce scrie acum acest
text antipoetic sunt în fiecare moment
o sinteză înnoită mereu de bogdani aflați
în exercițiul deplin al incompetențelor
lor existențiale

astfel violentând limbajul
matematicilor aș spune
că sunt un fel de sumă geometrică
neeuclidiană a
realităților și virtualităților
de nedorit pe care
mi le-am provocat eu și tot
cortegiul de bogdani
care îmi populează
viața și imaginația

și nu știu de ce cred că
spunând acestea
sunt înțeles mai bine
decât
dacă aș fi spus că sunt
media aritmetică
a inteligențelor, sclipirilor, genialităților
care m-au bântuit până acum

deși în ultimul caz aș fi
bineînțeles mai modest

ÎNCERC… de Patricia Serbanescu

Iubitul meu, să-ţi stăpâneşti doar frica
Trimit misiva, doar cu-n singur scop,
Să ştii că sunt pe drum şi am ales cotiga
De melc sunt paşii… şi-i cam bat pe loc…

Poate m-ajungi dacă-ţi măreşti compasul
Să numai socoteşti că timpul e-n risipă,
Aş vrea să ocolesc acum… impasul
Să nu te pierd… Aici… totul e frică.

Tangajul şi furtuna, pleacă si vin în karmă
Căci toţi pornim cu stângul şi nimeni nu aude,
Nu le mai stăpânim, cu greu se mai destramă
Focul ori se-nteţeşte, ori… arde-n paie ude.

Iar ritmu-ncetineşte, făr’a fi permanent
Când sentimentul fuge, pierzându-şi din activ
Din răsputeri dorim, cerând… imperativ
Give me your soul, give me your hands!...

Îmi vii în gând şi-mi încreţeşti oglinda minţii
Căci mai mereu, aş vrea ceva să-ţi spun
‘Geaba adulmeci şi-ncerci să-ţi ascuţi dinţii
Găsindu-te-n silabe, mai vreau să te compun…

Şi uneori pe umăr, îţi vine spiriduşul
Să te trezească din profunda-ţi reverie,
Roagă-l…te lase, să-nghiţi tot gălbenuşul
Numai aşa-ţi revii, când eşti… în agonie.

Să ştergi definitiv, griul de pe revers
N-ai să gândeşti decât… doar pozitiv,
La rându-mi, îmi rezerv un pasos dobles
L-oi exersa… numai sperând… iterativ…

Tot ce-i pierdut se-nchide în durere
Voi lua din nou busola să calculez zenitul,
Am şi uitat trecutul, numai văd nicio urmă
Încerc să-ţi fiu şi zorii, apoi… şi asfinţitul…

21.01.2013

cugetare de Renate Müller

te văd cum stai cu altcineva
la masa tăcerii noastre...

tot ce-a fost cândva
s-a spulberat
stă-n praf uitat de vreme
între aştrii

totuşi aceiaşi am rămas
deşi privim cu ochi străini

doar poate-n taină
recunoaştem
că ne-am iubit
ca să ne despărţim

TE-AM GĂSIT- Popa Ines Vanda

M-am strecurat în noapte timid în al tău vis 
În chip de înger tainic sărutul să ți-l fur, 
Din scoici de mări albastre ,petale de narcis 
Ți-am desenat pe buze a farmecelor nur.

Cu sufletul în rugă, dorințe-n ghilotine
Te-am scris cu necuvinte și doruri în delir,
Să nu te uit vreodată când merg pe căi străine,
Secundele-mpietrite să pot să îți răsfir.

Prin multele hârtoape e drumul lung spre tine
Se tânguie piciorul de pas împiedicat,
Constrângeri solitare și zi ce nu mai vine,
Sub pleoape constelații orbite de oftat.

Nesomnul tău veghează la clipele cu mine
Regretul că-nserarea nepăsătoare tace,
Ne macină lăuntric povara din destine
Și dorul ne adoarme-n străine carapace.

Mai urc câteva trepte și sufletu-ți răpesc,
O punte din iubire și dor ți-am zămislit,
Din dragoste pot stele din loc să le urnesc
Îmi ești răspuns de taină, miracol înfrunzit.

In iarna de Irina Nedelciu

Mi-e pleoapa grea şi buzele mi-s frânte
În patul înzestrat cu-atât amar,
Stă pulsu-nzăpezit, în calde tâmple,
Să-mi fluiere în cântec de bondar.

Cearceaful mi se strânge-n cute multe,
Cerşind căldura trupurilor moi,
Îmi plânge perna-n hohote cărunte
Ţipând sălbatic: unde nu sunt ploi?

În întuneric pletele-mi stau ude,
Când gândul îmi şopteşte despre noi
Şi simt acut durerea pe la frunte,
Cum mă cuprinde-n spinii ei vioi.

Întind la nesfârşit de visele mărunte,
Ce neobosite vin, vuind vâlvoi,
De-mi lipăie şi inima prin munte
Când fantomatic te sărut prin văi.

Când somnul îmi alunecă pe sticlă
Iubirii-i cânt, cu şoapte ce mă dor,
Să nu mai simtă că e parăsită,
Pe trotuarul iernii, într-un alb de nor.

Aşa mi-e soarta... şi mult mă oftică
Căci timpul trece parcă fioros,
Lăsându-mi răni-adânci, cernite-n frică,
Să mă ridic nu pot, cad tot mai jos.

11 ian 2013