Plamadiri de lumina de Lavinia Amalia

Mai lacrimeaza inca trist maslinul

Balsamul rubiniu in vechi pahare

Radacini se- mpletesc pe sub ninsoare

In vii carari  ce spulbera veninul.

In palma mea ingenuncheaza clipa

Nestinselor acorduri glaciare

Corabii trec, cu doruri milenare

Pe marea care mi-angropat aripa

Sub spada ghetii de  tacerii amare

Dospesc izvoare rupte  din lumina

In cuib de vise plamadind odihna

Imbratisatelor priviri de soare...

CABANA DE SFÂRȘIT DE CALENDARE -Lore Moișan

Hai să ne retragem în acea cabană
Ce ne primea la ea în fiecare iarnă
La margini de păduri și la sfârșit de vieți
Să ne retragem în adânci nămeți!

O cabană de lemn, în păduri, undeva
Brazi înalți ca străjeri și făclii într-un geam,
Urșii bruni pe poteci, veverițe pe-un ram
Și pe cer stoluri gri ca din ultimul an.

O geană de foc arzând în șemineu,
O cană de vin pentru acest ultim ger,
O blană de urs ce privește înfrânt
Atunci când cade luna cu fulgii pe pământ.

Bocancii tăi de iarnă acoperiți de ger
Pierzându-li-se urma printre nămeții grei,
Butuci de lemn, iar focul arde viu,
Ce trist e și ce bine aicea in pustiu!

În mansarde de lemn și cu fulgi la ferestre
Miroase a vin fiert și a fir de poveste,
Cojoace, mănuși și fulare din lână,
Un ceas pe perete ce timpu-l amână.

Cât încă avem cabana vom știi că este bine
În păduri și ierni cu zăpezi cristaline,
La margini de păduri și la sfârșit de calendare,
Cu urme de urși rătăciți pe cărare.

31.08.2011

Patricia Serbanescu

Urarea sublimă în gându-mi persistă…
LA MULŢI ANI, PENTRU TOT CE EXISTĂ !
Pentru clipa ce-acum ireversibil zboară
Pentru suflet etern, trezire singulară,
În ceasul măreţ, să priviti spre lumină
Pe-o cale pavată, paşiţi fără vină
Iubirea s-o tineţi în piept, ca un scut
Sa pornim ÎMPREUNĂ, spre un nou început !
Nu ţineţi cont de trecut, sau de soartă,
Priviţi înainte, există o poartă !
Pe-aceiaşi direcţie, este-un cer de festin
Veţi primi la picioare, buchete de crini…

30.12.2012

LA MULŢI ANI DRAGII MEI PRIETENI !
Dumnezeu să vă ţină sub aripa Sa !

Nu-mi sunt de Veronica Simona Mereuta

gândurile mereu atât de albe
ca atunci când creşteau izvoare
înaintea ramurilor
nici ochii albaştrii
să-mi pot privi cerul de aproape

virgula şi restul punctuaţiei
m-au cioplit până la osul
ce s-a dovedit nu îndeajuns de vechi
sau înţelept să-mi poarte
aripile necrescute

am doar sclipirea de lumânare
căpătâi şi speranţă
că mâine are să vină
uneori nechemat
de glasul ce nu mai poate
rosti visul

30.12.2012
VeSMe

N-am să ştiu de Veronica Simona Mereuta

a cui sunt 
nopţile mele de libertate
mă duc departe de fiecare înlănţuire
iubirea e o redută
arde în fiecare dimineaţă
în soarele altcuiva
lumină şi floare de surâs

nu-mi răscoli amintirea altor vieţi
deşertăciunea ăsteia îmi despleteşte dorurile
coama de murg se aşterne zăpadă
peste tot ce am uitat să iert
de dragul unui vis
pe care m-am oprit să-l trăiesc

podul se face punte
apoi funie împletită în trei
doua râuri şi-o lacrimă
aşteptând obrazul
ultimului zbor de bun rămas

30.12.2012
VeSMe

O LACRIMĂ DE ÎNGER -Popa Ines Vanda

Am înflorit cuvinte pentru tine 
S-ascund tăceri în iarna sângerândă,
Cetăți de dor strivesc intre destine 
Robia mea e-al ceasului osândă.

Ninsori de gânduri biciuie înghețuri,
Secundele aleargă în șiraguri,
Ceresc alean, un scurt popas de îngeri
Renasc timid în vis legat de lanțuri.

Orbit de apăsare și scuturat de clipă
Adormi rănit la candela nestinsă,
Cerșești o zi prin fumul tras din pipă,
Suspini umbrit de flacăra aprinsă.

În rug de-nstrăinare astepți sculptând iluzii,
Voi ninge ametiste, răpite dintr-o stea,
Izvoare de iertare, iubire prin perfuzii
Năluca-ți dăruiește în nopți de catifea.

Cernut ne este cerul, de nuferi bântuit,
Icoana amăgirii e ultimul popas,
Ecouri rătăcite se zbat dezlănțuit
O lacrimă de înger e tot ce a rămas.

Prea mult am tăcut de Renate Müller

Răsuflu prin porii cuvintelor
ce-mi stau încleştate în piept,
de când le-am înghiţit firul.

Mi-e foame de tine!

O să te caut !

Pe drum voi depăna ghemul
vorbelor inutile,
să pot să-ţi spun:

Te iubesc!

HD 30.12.2012 RM

Poveste de an nou de Cătălin Codru

Ciob de lună aruncată,
Cerul mirosind a ger,
Focul meu trosneşte-n vatră,
Cum plâng stelele când pier.

Două mâini te desenează,
Începând de jos în sus,
Ochii tăi a vis dansează,
Şi te simt, dar simt că nu-s.

Poezia ta-i vin vechi,
Mă dezmiardă cu poveste,
Îmi şopteşte în urechi,
Ce-a fost vis, dar nu mai este.

Mă aşez la tine-n poală,
Ca un suflet rătăcit,
Şi sunt iar copil de şcoală...
Fericit şi liniştit.

Sănii rătăcite-n ceaţă,
Se aud în noaptea lungă,
Zurgălăi se-aud din piaţă,
Biciuri vechi pocnesc în dungă.

Urători alungă frigul,
Cu atâtea vorbe bune,
Să ne fie bun tot anul,
Nopţi de taină şi minune.

Îmi e teamă să-nchid ochii,
Să nu pierd aşa poveste,
Şi de mâna ta mă-apropii,
Intru-n vise făr` de veste...

Tic-tac și calendar de Radu Adrian Gelu

Pendula plimbă al ceasului tic-tac, ascult și tac,
implacabil calendarul schimbă fila, n-am ce să fac,
scriu doar ceva gânduri ce-s aripi de lăstun hoinar
amintirilor felinar, șoptindu-le triluri de mut canar...

Cele douăsprezece au trecut, întregi și lungi luni,
vechiul părăsind acum, cântând să fim mai buni
curățind amărăciunea, ura și gelozia și ipocrizia,
voi îndrăzni mai departe a păși tainic cu poezia...

Tot respirând versul speranței în fiecare lună
în douăzeci și opt, treizeci, treizeci-una s-adună,
strop cu strop roua dimineților în lumina iubirii
pe amăgirile deșarte ce s-adună-n zările înserării...

Sfârşit de an de Boris Ioachim

Să ştii, iubito, florile sunt dalbe -
Se termină şi începe un nou an…
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe –
Aşa erau şi când eram puştan.

Cum cenuşii trec toate, clipa – anul!
Dar bine e că, încă, mai trăiesc…
Ştii, câteodată, aş vrea să dau cu banul:
Să te iubesc – să nu te mai iubesc?

Vezi, tu, e tot mai greu despre iubire
Să pomeneşti – dar încă s-o trăieşti…
Căci lumea noastră lunecă-n neştire,
Către genune…Tot mai triste veşti

De pretutindeni, vin să ne despoaie
De-orice speranţă – deşi, nu le ascult –
Şi atunci, cum poate inima-mi vioaie
Să-ţi dăruiască multul ei tumult?

Se duce înc-un an şi an nou vine…
Nu sunt bătrân – dar nici nu-ntineresc
Decât când mă gândesc, duios, la tine –
Şi-am dat cu banul: vreau să te iubesc.

Să-ţi spun, banal, cum toată lumea spune,
Iubita mea, „la mulţi şi frumoşi ani”?!
Nu, o să-ţi spun: să ai doar zile bune –
Un an e mult – darmite, mai mulţi ani!

…Să ştii, iubito, florile sunt dalbe –
Se termină şi începe un alt an…
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe –
Aşa erau şi când eram puştan…