S-ascund tăceri în iarna sângerândă,
Cetăți de dor strivesc intre destine
Robia mea e-al ceasului osândă.
Ninsori de gânduri biciuie înghețuri,
Secundele aleargă în șiraguri,
Ceresc alean, un scurt popas de îngeri
Renasc timid în vis legat de lanțuri.
Orbit de apăsare și scuturat de clipă
Adormi rănit la candela nestinsă,
Cerșești o zi prin fumul tras din pipă,
Suspini umbrit de flacăra aprinsă.
În rug de-nstrăinare astepți sculptând iluzii,
Voi ninge ametiste, răpite dintr-o stea,
Izvoare de iertare, iubire prin perfuzii
Năluca-ți dăruiește în nopți de catifea.
Cernut ne este cerul, de nuferi bântuit,
Icoana amăgirii e ultimul popas,
Ecouri rătăcite se zbat dezlănțuit
O lacrimă de înger e tot ce a rămas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu