luni, 17 decembrie 2012

Drumul spre tine de Lavinia Amalia l


Am rascolit curcubeul in odiseea ochilor mei,
am tras de snururi timpul ce s-a impiedicat
ca sa ma poti vedea.
Ti-am auzit ecoul spart
din sufletul prea gol de asteptare
Strigatu-ti mut a rupt spinii trandafirului
de unde picura balsam
in crapaturile pamantului ca semn de ruga
pentru noi
Nu ne-am nascut in acelasi anotimp
nici in acelasi timp sau loc
Dar ti-am simtit briza si
iti adulmesc urma
 lasandu-ma purtata de valurile zbuciumate
pe marea ta
Am despicat furtuna noptii
cu fulgere de foc
sa-ti stralucesc minunea
caci bratele mele au fost sculptate
pe forma sufletului tau.
Ne-am ancorat dorintele
in Stanca dragostei
slefuita in lumina ce topeste zdrentele
pribegiei
si ne dospeste
nemurirea

RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI de Patricia Serbanescu (pastişă la poezia ,,Întrebări,,de Boris Ioachim)


Aş vrea să pot răspunde la multe întrebări
De cum eram îndrăgostiţi şi căţăraţi pe nori,
...Amestecaţi cu stele, ne vânturam văzduhul
Şi totul, chiar nimicul, se contopea cu duhul…

Apoi… singur de eşti, te zvârcoleşti de nervi
Când nu ai lângă tine şi nu poţi să culegi
Un trandafir …cu spin, crescut în pribegie
Pierzând saliva gurii… cauţi întreaga glie…

De mă întrebi de transă şi paşii ameţiţi
Să stii ! aşa am fost, când eram fericiţi
Nu adormeam de dor, iubiţi nevinovaţi,
Eram încercănaţi, precum caii mascaţi…

Mereu iubirea mare, îmi sfredelea ungherul
Şi mă-mpingea voit, să-i stăpânesc misterul
Apoi, când jarul stins, cu lacrimi era lut
O luam pe prund la vale, într-un nou început…

Încă mi-aduc aminte, stând noaptea pe furiş
Cu tălpile pe-asfalt, lent, mai cerneam pietriş…
Istoria se repetă… dorinţele-s… ispite
Se-ntorc filele cărţii, ce-ajung…îngălbenite...

13.12.2012

Sarbatorile vin… de Lacramioara Lacrima

Iubite, sarbatorile vin din nou
Si tu stii cat imi e de greu…
Pentru ca mult imi lipsesti

Dar, eu stiu ca ma iubesti…
Iata, Craciunul iar soseste,
Cineva pe mine ma doreste
Oare, ce mi-as mai dori mai mult,
In tacerea iernii sa ascult…
Linistea din fulgii de zapada
Sau o inima ce vrea sa ma vada?
Vantul noptii ce alinta intr-una
Sau un suflet ce ma vrea sub luna?
Nu vreau brad si nici un cadou
Vreau sa fim doar…tu si eu…
Cu drag sa ma imbratisezi
Ochii mei, doar tu ca sa ii vezi…
Sa imi spui ca pentru tine sunt
Una, singura pe acest pamant…
Stelele le-am numara pe rand
Niciodata nu ne-om alunga din gand
Si din gheturi de cristal
Eu voi fi a ta in mandru voal
Iar dintr-o alba si pura lumina
Pe al meu par vei aseza cununa…

Iubite, sarbatorile se-arata
Iar, acum, nu, ca altadata…
Ca te-am cnoscut pe tine…
Eu te chem sa fii cu mine…
Deschide usa larg, priveste,
La cineva ce se gandeste
Dorurile sa-ti tot trimita
Tu lasa tot…te uita…
Din cer iar vine si va fi sa cearna
Albe nameti…iubirea mea din iarna,
Care e atata de gingasa
Esti gata ca s-o inviti in casa?
In suflet si in camaruta ta
Te asigur, nu vei regreta…
Dar, oare ce-i vei da in schimb?
Caci vrea o vorba de alint
Si multa, multa mangaiere
Ca si la anul sa aiba putere.
Sa vina iar la tine-n prag
Sa te colinde cu mult drag…
Iubite, iar vine Craciunul
Fara tine bun…n-o fi nici unul
Miros de cetina-i la tine
La mine-i numai dor…de tine…

AM ÎNVĂŢAT SĂ-MI STRÂNG SINGURĂTĂŢILE… de Ioana Burghel

Am învăţat să-mi strâng singurătăţile
de pe toate drumurile
albe de tine…


La celălalt capăt al lumii
a fost furtună de zăpadă…

Acolo
undeva
inima se troienise…

Într-o zi
am să ţi le dăruiesc
vegheate de singura lumină
rămasă
să incendieze pustiul…

Viu
nu e decât omul
care-şi învaţă paşii
pe de rost…

Vii
nu sunt decât
oamenii
care au învăţat
să-şi recite
moartea… 

duminică, 16 decembrie 2012

În vizită la Moş Crăciun de Ovidiu Oana-pârâu


M-am rătăcit, la fel ca prima dată,
Prin pajiştea de nea a veşniciei
Pe-un gând alunecând. Iar bucuriei
Formă i-a dat, fereastra pomădată.

Am şters o gheţişoară şi-am privit
Prin geamul alb, hotar spre Moş Crăciun.
Întâi am vrut o vorbă să îi spun,
Dar m-am oprit, văzându-l aţipit.

Cu chipul luminat ca de o poznă,
Cu barba spumă, peste piept lăsată,
În jur cutii, păpuşi şi ciocolată,
Aprinsă pipa, risipea miroznă.

Renii cuminţi îşi rumegau tăcerea,
Piticii adormiseră trudiţi
Pe preşuri, care-unde risipiţi,
Ştiind că-n daruri germina plăcerea.

Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc,
Tablou în care liniştea-i stăpână,
Cu pătura aflată la-ndemână,
Genunchii m-am gândit să-i învelesc.

Povestea mea despre ”a fost odată ...”
Adoarme năzdrăvanii nepoţei.
Vor auzi prin vise clopoţei,
Poate la fel ca mine, altă dată.

OFRANDA UNUI VIS de Popa Ines Vanda

Mă-ntorc în amintirea iernaticelor gânduri, 
Îndepărtez troiene spre-a te putea vedea, 
Ghețarilor fățarnici le spulber din taluzuri, 

Pentru-a pătrunde-n suflet la-ndepartarea ta.

Dantele de-ntuneric în cale pretutindeni,
Perdele de albastru mi se ridică-n drum
Și inocente lacrimi se scurg in foc de cremeni ,
Nori tulburi se înalță pe ceruri ca un fum.

Eu nu găsesc cărarea ce duce inspre tine,
E tot mai lungă noaptea si gândul abătut,
Luceferi de zăpadă te-ascund printre ruine,
In morile căutarii doar pași umbriți de lut.

Fantasme rătăcite mi se-ntrupează-n suflet,
Te caut ca un bezmetic in cerneri din trecut
Oglinzi de întristare în carusel de plânset,
În mine ard ofrande de dorul surd si mut.

Culege-mă din vise si-oprește secundarul
Clipitelor năuce din suflet răstignit,
O ultimă-ncercare să inșelăm destinul,
Topind ghețarii vremii și timpul ostenit.

Întâmpină-mă-n poarta castelului de gheață,
C-o lacrimă în suflet și-n mână cu o stea,
Zidește-mă în minte și spulberă din ceață,
Atinge-mă cu geana iubirii de zorea.

La gardul așteptării e îngerul iubirii,
Noianele de vise pe care le-am rodit,
A lacrimilor taine scăldate-n faldul serii
Și sufletele-n doruri, de dor nemărginit.

Ridic astăzi privirea și-absențe trecătoare
Se spulberă-n pustiul tacut din Empireu,
Te-mbratișez cu gândul și inima-mi tresare,
Ce dulce-i regăsirea ,tu dor în dorul meu.

Ma-ntâmpini cu speranță,iubire si candoare,
Reverși în mine cupa cu liniște și dor,
Pe buze simt sarutul nectarului din floare
Și-mbratisat cu tine mă-nalț și zbor,și zbor.

Cădeau din ceruri taine în buchete de Ovidiu Oana-pârâu


Cădeau din ceruri taine în buchete,
Ca într-un dans de lină rostuire,
Plutind ca voaluri albe şi cochete,
Spre locul destinat de împlinire.

Mişcări de fulgi în ritmuri de romanţă,
Compun zăpezi ce-n ele se aşează,
Omagiind pământul cu speranţă
Şi-al zilelor decor imaculează.

Părea că se întoarce înspre sine,
Natura ce fusese la plimbare
Şi aducea din ceruri noi lumine,
Să ţeasă pentru viaţă noi covoare.

Se-ndestulează câmpul cu albeaţă,
Ca pânza unui pictor inocent,
Făcând să pară noua dimineaţă,
Pe-al lumii şevalet, doar un accent. 

miercuri, 12 decembrie 2012

Vine iarna de Augustin Septimiu Ioan


Se-ascunde ziua în noapte
Și-apar primii fulgi solitari...
Credeam că iarna-i departe
Dar iat-o, venind peste ani.

Ne-atinge blând pe la tâmple
Iar focul surâde mocnit.
Miroase cald a plăcinte
Și-a brad... Minunat asfințit!

Ne-albește viața, iubire,
Când mâna în mână ți-o țin
Încă mi-e foame de tine
Și încă spre tine mă-nchin!

Ne cerne timpul, femeie,
Și-și cere tributul lumesc.
Îl rog o clipă să steie
Să pot să-ți mai spun... Mulțumesc!

Doamna mea imaculată,
Cântă îngeri la ferestre...
Eu, te-alint ca prima dată,
Tu, mă ningi ca în poveste!

marți, 11 decembrie 2012

Întoarcerea Evei de Emil Marian

Pierdută-mi ești Eva, iubire-mi tîrzie,
Frumoasă ai fost și mai ești și acum,
Mă rog azi la Domnul cumva să te-nvie,

S-apari lîngă mine, să vii de pe drum.

M-aleargă un gînd și mă duce acasă,
Șoptindu-mi duios că iubirea m-așteptă,
E-ascunsă-ntr-o glastră cu roze, pe masă,
Iar pașii timizi către-acolo mă-ndreptă.

De trandafiri e toată casa plină,
A lor arom-acuma te momește,
Te-aștept aici să fiu a ta lumină,
Eu sunt Adam, cel care te iubește.

Adame, o Adam, bărbatul meu dintîi,
Plecat-am fost prea mult în astă lume,
Iubirea-ți de-nceput o am la căpătîi,
Pe tine te iubesc și al tău nume.

Te-ntoarce acum Eva iar la mine,
Iubirea-mi te cheamă acuma acasă,
Uită de lume, privește-mă mai bine,
Iubește-mă cît viața ne mai lasă.

Poveste-aceasta veche-i mereu nouă,
Cu suflete pierdute și-al lor dor,
Ce se găsesc în dimineți cu rouă,
Cînd soarele apare dup-un nor...

Cântec de mireasă de Costel Suditu

Plânge, mama, draga mea…
Ai plecat de-acasă;
Tatăl tău, cu inima

Lăcrimează, arsă.

Ce ne-om face de-acum, noi
Fără puiul nostru?
Or să treacă anii, goi;
Viaţa, un căpăstru.

Suntem fericiţi, să ştii!
Nu căta în gânduri…
Pentru noi vei străluci,
Ca o floare-n crânguri

Câte zile vom avea
Fata noastră dulce,
Pe oriunde te-ai afla;
Soarta te va duce…

Cântă struna de vioară
Ochiul străluceşte,
Tu ne strângi, a câta oară
Dragă, îngereşte!...

Să dansăm şi veselim,
Să încingem hora,
Socrilor să dăruim
Fericită, nora!

Căci, ia uite ce te saltă
Ginerele nostru!
Fericit, parcă aşteaptă
Să îi pui căpăstru,

Al iubirii şi-nfloririi,
Cum l-ai luat de-acasă,
Şi alintul preţuirii:
Soarele pe masă.

Te cântăm şi te dansăm
Scumpa noastră fată,
Iar pe-un zâmbet, ne semnăm:
A ta, mamă, tată.