Sonetul lupoaicei - de Sebastian Dragan

Mă doare dulce frumuseţea ta
Mor şi renasc în fiece secundă
Adulmecând, zănatec, lumea mea imundă
Nu mă găsesc - că-s scai de umbra ta!

Vreau să mă naşti bătrân şi preacurvit
De tine. Apoi, ca în ecou să-mi strigi
Că-s îngerul de mucava ce ţi-l înfigi
Sub tâmpla unde te-am blagoslovit

Văd luna cum ne joacă-un renghi tembel
În cumetrie cu seninul acru
Când buzele îţi crapă de sângele rebel
Eu îţi strivesc în palme sânul sacru

Lupoaică-mi pari şi n-ai găsit o haită
Să te-mpresoare – dorul meu te iartă!

Dorinţă - Boris Ioachim

Se regăseşte, totuşi, în iarna de zăpadă
Şi-n gerul care cade, pe lume, ca o spadă,
O linişte măreaţă, de început de lume -
Ce pare că-i făcută să reînvie, anume,

Acea dorinţă vie, de a începe iar
O nouă viaţă, care, să nu fie-n zadar.
Dorinţa de ţâşnire, deodată, dintr-un salt,
Din silnicul prezent, cu râvnă, către-nalt.

În recea-ncremenire, din dimineţi senine,
Adânc se-nvederează dorinţa de mai bine
Şi-n gerul ce scrâşneşte în adumbrita seară
Subtil se întrevede fior de primăvară.

E atât de viu în mine, un dor de reînviere,
De-a-mi părăsi tristeţea şi veşnica tăcere!
Vreau să renasc cu totul – din mine să arunc,
Tot ce-i urât şi negru şi să redevin prunc

La suflet şi la minte şi, vesel, să privesc
Frumosul din natură şi iarăşi să iubesc
Şi soarele şi norii şi preaînaltu-azur –
Şi tot ce în fiinţa-mi de gheaţă-a rămas pur.

Nu pot trăi în ură, tristeţe grea şi silă –
Şi nici nu vreau ca, zilnic, să îmi tot plâng de milă,
Căci viaţa e doar una – sub cerul azuriu
Şi în cealaltă viaţă, ce voi găsi – nu ştiu…

O, Doamne, dă-mi puterea de-a mă-nălţa pe scara
Ce urcă către Tine… şi vesel, primăvara,
Să-mi înverzească-n suflet, în minte şi în gând –
Şi fă ca bun şi tandru să fiu – oriunde-oricând…

Sărbători, sărbători! - de Elena Valeria Ciura

Câtă splendoare
În neaua cea mare!
Se bucură şi-o ghindă

Lângă prag, în tindă.

Fulguie afară,
Foc în şemineu,
Moşu sare coşul-
Sacu-i tare greu!

Aduceţi săniuţa
Şi blăniţa caldă-
Până darurile-mparte
Stelele înşiră salbă,

Compuneţi o scrisoare,
Noi scriem un poem,
Tu desenează iarna,
Cântaţi un colindel!

Despre cel ce-n iesle
Astăzi s-a născut ,
Despre magi şi stele-
Un nou început!

Şi la drum, pe înserate ,
Prin nămeţi vom colinda ,
Şi la fiecare casă,
Pe Domnul vom lăuda!
Decembrie, 2012

Triste zile de toate zilele - de Elena Valeria Ciura

Mă rog de voi stele
Să-mi luminaţi însingurarea-
A fugit speranţa,

A murit ispita,
S-a întors, purtată de dor,
Rănită de amor
În sticla mată a viselor...

Cine-ar mai vrea
În paiul genelor
Să pună verde crud
Şi în amurg
În loc de stele
Să aprindă de la ele
Smaralde
Sub încercănate cercevele
Doruri-
Dorurile mele?

MOŞ NICOLAE de Elena Valeria Ciura

Atârnă ghemuleţe argintii prin pomii goi,
Ierburi uscate mai foşnesc sub obositul pas,
Noi aşteptăm ca Moşul să vina din oraş-
Da-l vor vedea doar îngerii din noi!

Sân Nicoară, Miculaş , Moş Nicolae-
Eşti al nostru,
Orişicum ţi-am zice!
Mii de ochişori te-aşteaptă,
Uitându-se-n ghetuţe lustruite.

Se-aude-un zgomot surd în coş
Un elf şi-un moş,
În loc de fum, au scos
Daruri multe, dar şi nuieluşe-
Pentru cei mari ,
Dar şi pentru cei mici
(aşa cum scrie în scrisorile de pe aici!)

Moşul scutură barba,
De mâine va ninge, copii!
Şi ziua va creşte şi rodul se-ncearcă,…
Ghetuţele-s gata? Moşul va veni!

Copiii buni îşi vor găsi cu toţii darul-
Dar, spuneti şi-o poezioară ,
Moşul vă ascultă harul!
Căci nimeni nu il vede,
Doar îngerii îl ştiu,
Se spune că trăieşte
Singur în pustiu.

Că nu mai are casă,
El tot a dăruit!
Avere nu mai are,
Pe săraci i-a procopsit,

Dar sufletu-i ales,
În fiecare an
Mai caută,
Şi chiar găseşte,
Câte-un gologan,

Din care, nu se ştie,
Cum ies atâtea daruri!
EL este iubit de sfinţi
Şi-ncununat cu lamuri!

Cititor de gânduri... de Nicoară Nicolae-Horia

Cititor de gânduri, Nicolae,
Cu Alfabetul dragostei în mâini,
Așa mi-au spus acolo în copaie
Când mă scăldau părinții mei români.

Maghiari de ar fi fost ori nemți, totuna,
Porunca lor era atât de clară,
Tot neamul să-l iubești întotdeauna,
Pe cel de-aici, pe cel de dinafară

Și toată viața, din puținul tău,
Să o împarți egal, fără cruțare,
Sărac de ești, să nu îți pară rău,
Ce fericit e cel ce dă și are!

Cuvintelor ce ies din gura ta
Să nu le poruncești nicicând să tacă...
Nici nu mai știu de dincolo de stea
Moș Nicolae vine-acum ori pleacă?

Aș vrea să-mi lumineze iar în pag,
Când toată zarea-i plină de colinde,
Eu l-am iubit nespus și mi-a fost drag,
El, Moșul, dăruiește și nu vinde!...

DE ALB ÎNSTRĂINAT - de Popa Ines Vanda

Îți voi pleca din suflet la fel cum am venit,
Tiptil ,fără de veste, de alb înstrăinat,
Mă voi întoarce-n zeghea statuii de granit,
În vitregia iernii și-al timpului oftat.

Mă voi retrage singur pe geana unui nor,
Să nu aud suspinul viorii îndoliate,
Cu ghimpele tristeții în plânset de cocor
Troițele iubirii le voi topi pe toate.

Nici nu m-ai dat uitării, dar nici nu mi-ai rămas,
Te-ai risipit în gânduri, făcând din mine rug,
E dăruit inelul, port lanțuri de ocnaș,
Îmi sunt tot mai străină, iubirea mi-este jug.

Ce-aș mai putea să-ți fiu în infinita iarnă,
Decât surâsul mării din scoicile cernute,
O crizantemă tristă născută dintr-o rană,
Sărutul unei umbre de mari iubiri pierdute.

Ne-am gasit iubire… de Lacrimioara Lacrima

Ne-am gasit iubire
Cu mult timp in urma
De-atunci, eu cu tine,

Suntem impreuna,
Ganduri impletim
De-o vreme-ncoace
Caci noi ne iubim
Si asa ne place…
Ne-am gasit iubire,
Noi ne-am daruit
Multa fericire
Precum am putut,
Totu-i ca in vise
Asa minunat
Fara legi ce-s scrise
Dragostea-am urmat,
Iar luceste luna
Seara in amurg
E-nceput de iarna
Inima-mi ascult
Ne-asteptam cu dor
Prin scantei de stele
Doar de atatea ori
Ne-am vorbit prin ele…
*
Ne-am gasit iubire
De acuma stim
Ca fara sfarsire
Pe un drum pasim,
Esti raza de soare
Ce o lumineaza
Eu, frumoasa floare,
De tine aleasa,
Vapaia iubirii
E mereu aprinsa
Torta nemuriririi
Ce nu sta ascunsa
Chiar de-as fi o apa
Sa scald dragostea
Ea in orice clipa
Ar arde in ea…
Oare ce ne-am face
Unul fara altul?
Sufletul ne-ar tace
Searbad ne-ar fi gandul,
Poate, in tristete,
Singuri ne-am trezi,
Fara frumusete
Viata noastra-ar fi…
*
Ne-am gasit iubire, fara cautare…iata, ne-am aflat…intr-o lume mare…

Si eu iubesc Romania de Stelian Maria

Eu imi iubesc pamantul si imi iubesc poporul
Si tara-n care mama mi-a aratat lumina,
In care tata mandru isi manuia toporul 

Sapand cu el in lemnul ce-mi strajuia gradina.

Eu imi iubesc padurea si imi iubesc Carpatii,
Cu aur pe sub unghii taranii plini de roua,
Si dunarea ce-ndeamna catre unire fratii,
Catre o tara mandra in lumea noastra noua.

Dar nu-nteleg cum unii, din cei ce n-au de stire,
Ca le atarna-n barba problemele si mucii
Si-n loc de tara mandra, altar de preasfintire,
Ei musca din cadavre iubindu-si politrucii !

Stelian Maria,
2012.11.30, ora Romaniei 01,31
Svängsta, Suedia

În fiece noapte de Veronica Simona Mereuta

e ziua ta,care nu vrea să adoarmă
alintă un graur pierdut într-o iarnă
gângurit despre timp amnezic de trecere

pot să te pierd ca fluturilor urma
şi raza de soare unde praful e stăpân bun
efemer de clipa uitată
neştearsă fereastră de zumzet

podoabă de noapte bună
mă culcă pe urechea cea surdă
de când o cântă luna plină
de nerostit

29.11.2012
VeSMe