Mi-e toamna,iubito,atipic de saraca,
Dar nu ma vaiet si nu ma plang de loc,
Caci am merinde pentru suflet in desaga,
Iar tu in inima mi-ai reaprins un foc.
Si stau din cand in cand pe margine de drum,
Hranindu-ma lacom cu amintiri gustoase,
Iar toamna ma invaluie in miracol si parfum
Si ma rapeste-n milioane de culori frumoase.
Mi-e toamna ,iubito,draga ca un cant,
O asteptam sa vina,sa-mi vindece o rana,
Din sufletul pereche primesc ecou pe vant,
E solul meu de taina aceasta pura toamna.
Cand verdele se lasa greu gonit de acasa,
Sa faca loc la mere rumenite-n foc,
Mi-e imi pare toamna ,frumoasa,o mireasa,
Ce-mi atata atatea patimi,nebune,pentru joc.
Mi-e toamna,iubito,buna ca o sora,
Unt de lemn sfintit,de picurat pe rana,
Pe frunze moarte sa intindem cuvincioasa hora
Si sa ne avantam cu teama catre iarna.
Mi-e toamna,iubito,pe nedrept saraca,
Dar nu ma vaiet si nu ma plang de fel,
Caci ea,pe mine cu mine, ma impaca,
Imi da speranta in aripi si radacini la tel.
