Am fost bătrân… de Nicoara Nicolae-Horia

Am fost bătrân ca tine, tată,
Copil aș vrea de-acum să fiu,
Copilăria mea uitată

Să mi-o petrec până sunt viu

Şi toate-aducerile aminte
Să curgă-n mine ca un râu
Din care pescuiam cuvinte
Și le puneam tăcerii frâu.

Pe Dealul tău, ferit de brumă,
Să-mi urce pașii iar şi iar,
Noiembrie, sfârșit de humă
Și început de calendar.

Am fost bătrân ca tine, tată,
Copil aș vrea să fiu de-acum,
Copilăria mea furată
Se-aude gângurind pe drum…

Dori Lederer COPAC SOLITAR

Descîntec de Emil Marian

Pe-un mal de durere zăcea un descîntec,
Din timpuri uitate adus pîn’ la noi,
În gură de babă se-nalță un cîntec,

Ce zboară c-o buhă pe-un nor de puroi.
E leacul năpraznic venit din vechime,
Din gură în gură el a fost rostit,
Cîntat și vorbit pînă și de prostime,
Blestem el a fost, dar și leac de iubit.
O fată nubilă îl bombăne-acum,
Zdrobind între dinți cuvinte uitate,
Afară e zloată și ceață și fum,
Vorbele ei zboară în neagra noapte.
Din nou și din nou ea-l rostește cu sîrg,
Nu-i pasă că-i noapte și este tîrziu,
Ea e-nvățăcelul cu viața în pîrg,
Menirea ei este să îl țină viu.

Dori Lederer - Povestea unei lumânări - recită Mihaela Ilaşcu

Maturizare de Costel Suditu

Pagină spre mai departe,
Regină pietrei ce mă sunt,
Corola gândurilor toate,

Îmi e podoabă pe pământ;

E-aşa un fir subţire totul!
Îţi umple parcă gura-n spus
Ce sufletului hrană-i focul,
Dorind o lacrimă în plus;

Minunea vieţii, ea, durerea,
Adie printre simţuri, vie,
Şi-mi dă atât de mult puterea,
Să plâng la moartea mea şi mie;

În palma visului, cu nuferi,
Călătoreşti în barca vremii;
Eşti păcălit că nu mai suferi
Şi că ce-au fost, au fost vedenii;

Această clipă, ca scânteie
A fost să aibă şi aripe,
Când de pe cer a fost să beie
Atâţi fiori, atâtea clipe!

Din foc plecă aprinsă, iute,
Spre neştiut atunci de ea,
Acum se-ntoarce spre ştiute,
Dar stinsă, umedă şi grea.

Memoria ploii... de Nicoara Nicolae-Horia

La tine, ştiu, e secetă-n cuvinte,
Ce gândeşte ploaia despre noi?
Sfânta ei aducere aminte

Să ne pătrundă-n suflete şuvoi.

Deasupra vieţii plină de păcate,
Cum alergam acolo sus pe Munţi
Ca două curcubeie însetate,
Cu hohote în calea ei desculţi.

Ce fericiţi eram şi-atât de sânguri!
Nu ne păsa de lume şi de goi,
Afară plouă, de ce stai pe gânduri,
N-auzi cum cade vremea peste noi?...

Şoaptă de Veronica Simona Mereuta

îţi auzeam inima
cu urechea lipită de piept
şi n-am crezut că poate fi 

doar şoapta a ce ştiai că e drept.
noaptea îmi împletesc frânghia
am de străbătut alt drum de zi
adrenalină e atât de puţină
dar...opreşte sângerarea!
câmpul moare numai după
ce îşi adoarme cicoarea
iar miriştea poate îndura albastrul
mai ales dacă focul a ajutat-o să uite
că un ceas ticăie,
niciodată şoptit,
ca o inimă.

17.09.2012
Vero

Coşmarul de Irina Nedelciu

În somnul nopţii gându-mi se frământă
Ciocnind brutal pereţii-n adăpost
Trezind coşmarul ce mi-a stat în umbră

Atâtea zile, absentând din post.

Ca fascinată inima-mi palpită
Frisoane reci şi calde mă cuprind,
Te strig în noapte dar... sunt gâtuită
Şi-n lacrimi mă împiedic şuşotind.

Îmi simt neliniştea alunecoasă
Cum se strecoară-n vene odios
Înşiruindu-mi panica misterioasă
Prin trup... şi cad în şoc nervos.

Şi-mi văd luminile în umbre
Şi visul sfărâmat... întis pe jos,
Descurajate braţele-mi stau mute,
Coşmarul mi-a învins şi ultim os.

ŢĂRM DE TOAMNĂ de Leonid Iacob

Toamna pleacă-n cocori,  

culegându-şi castanele  

rumenite de vreme,  

iar soarele-i atârna  

gutui cu gust strepezit în plete.  

Iubito,  

sunt velă arcuind peste zări  

şi tare-aş mai vrea să plec,  

undeva  

unde ţipătul lumii  

coace struguri de fericire.  

Te-aş lua  

să gustăm boabele de rubin  

ca inimile noastre,  

fiindcă numai cu tine  

aş simţi lumea inundându-mi  

cocorii ce ţipă cântecele  

pentru vara ce-am fost amândoi.  

Iubito,  

toamna-mi aşează sufletul  

în nervurile frunzelor.  

Prinde-le-n mână  

şi le-aşează lângă inima ta.  

Fiindcă tu eşti ţărmul  

pe care-l visez...  

Pe care-l visez.  

Noi doi… de Lacramioara Lacrima

Noi doi…e o minune
Ca ne stim in asta lume,
E atat de uimitor
Cate vise si cat dor…
Dorul sta in inimioara 
Si o face ca s-o doara,
Visele sunt peste tot
In suflet abia au loc…
Printre luna si o stea
Sa visezi iubirea mea,
Precum noaptea cea cu gene
Ce-n natura sta alene…

Printre soare, multe raze
Visele se-nfiripeaza…
Intr-o zi s-or implini
Pentru dorul inimii…
Printre vant si ploaie fina
Iti trimit racoarea lina
Ploaie, ploaie, pic de roua
Sa ne dea speranta noua…
Ca-ntr-o zi ne vom atinge
Precum ploaia care plange,
Mainile or sa mangaie
Precum vantul ce adie…

Noi doi…e o minune
Minunat...se poate spune
Tainic intr-o dulce vraja
Viata mi-o insenineaza…
Printre firele de iarba
Pasii mi-i indrept degraba
Pe o blanda potecuta
Sa-ti trimit a mea gurita
Cu un gust de fructe coapte
In sunet rostit in soapta…
C-un suras care danseaza
Pe-al meu chip care viseaza…

Printre flori si copacei
Gandul mi-este la noi doi
Si in toamna ce se-arata
Cu iubire presarata…
Pe frunzele ce-n siraguri
Or sa cada falduri, falduri,
O romanta-n poezie…
Ca o sfanta simfonie.
Printre lacrimi dar si zambet
Am sa-ti fredonez un cantec
Intr-un tremur de cuvinte
Doar noi doi…eu am in minte…