Maturizare de Costel Suditu

Pagină spre mai departe,
Regină pietrei ce mă sunt,
Corola gândurilor toate,

Îmi e podoabă pe pământ;

E-aşa un fir subţire totul!
Îţi umple parcă gura-n spus
Ce sufletului hrană-i focul,
Dorind o lacrimă în plus;

Minunea vieţii, ea, durerea,
Adie printre simţuri, vie,
Şi-mi dă atât de mult puterea,
Să plâng la moartea mea şi mie;

În palma visului, cu nuferi,
Călătoreşti în barca vremii;
Eşti păcălit că nu mai suferi
Şi că ce-au fost, au fost vedenii;

Această clipă, ca scânteie
A fost să aibă şi aripe,
Când de pe cer a fost să beie
Atâţi fiori, atâtea clipe!

Din foc plecă aprinsă, iute,
Spre neştiut atunci de ea,
Acum se-ntoarce spre ştiute,
Dar stinsă, umedă şi grea.