Dezmierd în alint… de Adrian Gelu Radu

Dus de visul val, ochii îi închid,
trăiri, senzaţii şi amintiri apar,
ajung alături de tine iar şi iar,
porţile Paradisului se deschid…

Îmbrăţişare în noaptea veche,
zâmbete ce creionează chipul,
sunt stele de suflete pereche,
palpitaţii ce derulează timpul…

Şi albaştri-ţi detronează cerul,
sărutându-mă pe vise ce curg,
dulce, ştrengar imită misterul,
toate clipele nopţii ce se scurg…

Mă săruţi pe lacrimile de dor,

ce-mi picură pe gând şi buze,
îţi sărut a inimii bătaie în cor,
cu patima-n sunet de obuze…

Taina nopţii ce ne înconjoară,
în subtilă mireasmă de iubire,
amorul spre infinit ne zboară
a duce pasiunea-n clocotire…

Între răsărit şi apus... de Nicoară Nicolae-Horia

Ce gândeşte soarele,
La asfinţit,
Când apune?
Noaptea adun în cuvinte
Razele lui risipite.
Mâine,
În zori,
Cu faţa spre rugăciune,
Aştept răsăritul,
Niciodată
Ultimul.
În fiecare zi,
Între cele două minuni
Ale vieții,
E respiraţia noastră.
Doamne,
Cât aer
A mai rămas
Între noi?!

Cântec pentru tăcerea mea... de Nicoară Nicolae-Horia

Mulți mă-ntreabă de ce sunt
Însetat după cuvânt
Precum ploaia după nor
Arde-n mine un izvor,
Un izvor cu apă dulce,
Cântec răstignit pe cruce...
Poezia mea întreagă,
Cine poate, să înțeleagă,
Tuturora să le spui
Eu în calea nimănui,
Fie îngustă, fie lată,
Nu am stat, nu stau vreodată,
Nici tu, umbră credincioasă,
N-ai plecat nicicând de-acasă
Pe la porțile străine
Și acum ești lângă mine
Și cuvântul tău veghează,
Chiar dacă-i trecut de-amiază,
Unora n-o să le placă,
Gura mea nu vrea să-l tacă!
............................................
Frunză supărată-n vânt
Mulți mă întreabă de ce sunt,
De mă întreabă-i treaba lor, 
Nici nu știu ce răspuns vor...

Nici nu mai ştiu - de Getuţa Fata Dragă

Nici nu mai ştiu în care grup,
să mă afund
Căci toate-mi plac,
deopotrivă
Citesc, postez aici ascult
Şi toate-mi vin ca o mănuşă.

Nici nu mai ştiu în care grup
să mă petrec
Căci poezia, mult îmi place
Îmi ţine noaptea, trează
când citesc
Căci poezia rău,
la nimenea nu face.

Nici nu mai ştiu în care grup,
să scriu
În nopţi în care, mă ţin
trează
Cu poezia cochetez,
de când mă ştiu
În poezie sufletu-mi
vibrează.

Mesaj - de Getuţa Fata Dragă

Unde-mi eşti iubitule ?
mi-e dor nebun de tine
Lasă-mi, când vii - un gând
să stiu că eşti cu mine.

Eu am să-ţi las iubitule,
când o să trec...
Mesaje de iubire ,
Scrise-ntr-un dor şi c-un oftat
Sau poate un sărut,
pe-o amintire .

Şi de-ai să treci şi tu iubitule
prin locul iubirii noastre...
Lasă-ţi acolo dragostea,
să-mi ţină de urât,
în nopţile albastre.

Şi nu uita iubitul meu,
când am să vin
De n-am să te găsesc,
am să te strig
Pân-o să-mi crească aripe in spate
În zbor până la tine,
să ajung ...

Vrei să-ţi fiu ... de Ovidiu Oana pârâu

Vrei să-ţi fiu gând sub patima-nserării ?
Vrei să-ţi fiu cruce să mă porţi la piept ?
Sau poate val ce din adâncul mării,
Spre ţărmul tău, perpetuu să mă-ndrept ?

Dac-aş fi rău, ţi-aş fi un dor năpraznic,
Şi te-aş cuprinde-n arşiţe sau friguri.
Dar eu sunt bun şi nu va fi zadarnic,
Prinosul meu de ploaie peste ruguri.

Sau vrei să-ţi fiu o mantie, zăpadă,
Să te-nvelesc prelung şi cu ardoare,
Să las doar primăvara să se vadă,
Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ?

De-aş fi doar nea şi-ai luneca prin mine,
Brăzdat aş fi, ca răscolit de vânt.
N-am mai rodi lăstare de lumine,
Iar seva ni s-ar pierde în pământ.

Vrei să-ţi fiu soţ plimbărilor sub astru?
Vrei să-ţi fiu lotru când apari pe cale ?
Sau vrei să fiu eterul din albastru,
Cu mine să vibrezi în saturnale ?

Dac-aş fi toate, cine să ne-oprească
Să ne încununăm cu fericire ?
Nici zodiile nu pot să se-amăgească,
Ciuntindu-ne povestea de iubire.

răzvrătitul - de Zaniciuc Carmen

totul ne duce pe un val
ca o întrebare inutilă
într-o lume în care oamenii
asistă la un spectacol al propriei ființe
și doar unul singur are curajul
să se răzvrătească
în toate privirile ce se ațintesc asupra-i
ca la judecată
de parcă ochii
n-ar merita sentința
ce tocmai și-au dat-o
răzvrătitul vorbește de unul singur
oricum restul e de formă
și formele n-au rostul să răspundă
ele ascultă
că l-a părăsit nevasta
apoi copilul
că nu mai are casă
în timp ce-și aprinde o țigară împrumutată
pe care-o s-o dea înapoi
doar el nu-i ceea ce pare
are mulți bani puși deoparte
dar nimeni nu-l crede
că umblă desculț și peticit
și nu mai are loc de-o altă cusătură
ar putea schimba haina
dar el continuă să fie
glasul celor ce trebuie să tacă
și pentru ei
în fața resemnării
răzvrătitul e cel ce va fi sacrificat
de străzile pustiite
fără suflet

STEAUA MEA - de Constantinescu Elena Iuliana

E noapte;
Privesc miracolul pe cerul nopții;
Uimitor!
Printre atâtea stele
Apare chipul tău
Cu ochi-ți care mă privesc;
S-au dus odată cu iubirea ce-o speram;
Undeva în noapte
Se aud șoapte
De vers,
Ce-mi mângâie
Durerile;
Mă alintă
Dezgolind
Gândurile-mi speriate;
Îmi vorbesc de iubire
Și totul pare sufletesc
Și firesc;
Îmi simt trupul clocotind
De atâta dorință
Prin vene trosnind fiori de iubire
Ce-mi subjugă ființa;
Frumosul este atât de real!
Uit de mine și de tot zbuciumul meu;
Simt prezența îngerilor privind
Învăluindu-mă cu respirația iubirii
În încercarea de a uita de nava în derivă care sunt
Când gândul îmi alunecă în tumultul de vise
Cu privirea ațintită spre cer,
Unde am aruncat gânduri
Și fărâme de suflet,
În căutarea stelei mele,
Să-i deslușesc misterul strălucirii;

Cum sa traiesc fara iubire? - Lacramioara Lacrima

In nopti senine si de vis
Iubirea ta, poate s-a stins,
As vrea ca sa se reaprinda
De mine dor sa te cuprinda
Sub joc de stele, te zaresc,
Nu stiu daca ma mai iubesti
In raza lunii se-mpleteste
O dragoste ca in poveste
Iubirea, cand e daruita
Nu e uitata, pizmuita,
Palpaie intr-un miez de noapte
O lacrima secata-n soapte…

Cand luna sus, fin lumineaza,
Si vraja ei, ma fascineaza,
Stelutele, pe cer zambesc,
Sunt sigure ca te iubesc,
Cum sa traiesc fara iubire
Fara nectar de fericire…
Fara de magica privire
In care luce-o stralucire ?
Cum sa incerc sa zbor ?
Hai, pune-mi aripi ca-i usor,
Cuprinde-ma intr-un fior,
Atata roua-i peste flori…

Cum sa mai cant “ iubire ”
Fara de-mpotrivire?
Cand ea se cucereste
In suflet simplu…creste.
Nu poti iubi fortat
De nu esti fermecat
De nu vei crede si spera
In noapte iaras’ va pleca…
Lasand un freamat dureros,
Sub cerul alburiu, noros,
In ploaie, se va rataci…
Iar stropii o va nimici…

un căluț de mare - de Belean Maria

avea steaua lui albastră
îi spunea povești
o sorbea din ochi
vroia să strige să afle toți despre ea
au început să treacă clipe
zile
fapte pe alături
până ce steaua
s-a apropiat de uitare

când și-a adus aminte
prin gheața albă era un licăr slab
fluturii morții slujeau în jurul ei
sclipirea altădată sidefie era ceață
căluțul de mare
credea că se stinse în smirnă și tămâie
se-ntunecă

prin oglinda de gheață
adevărul e alunecos
mângâierea nu seamănă cu nimic la atingere
nici cu focul
nici cu nisipul

ultimele pale de frig
se retrag pe cedrul bătrân al nordului
ca un soare prin apa cristalină
steaua-și lungește brațele-n adâncuri
în palma-i călduță
căluțul de mare zace inert
masa la care stă albastrul la taifas cu primăvara
se surpă
a nedumerire

iubitule
stelele mor doar în mintea muritorilor
de ce trebuia să mă vezi doar prin gheața albă

de azi
voi zbura alături de cel
care îi va deschide albastrului care a fost sortit să moară
ochii dimineților