NATURA FLORALA de Mihail Rujoiu

Sunt rupt din tine,natura florala,

Ma scald in lumina solara 
Pe o raza de viata astrala,
Sunt rupt din tine,natura florala. 

O viata ratacita prin trestia goala,
O inima trista,bataie finala,
Ma doare cuvantul,spus de cu seara,
Sunt rupt din tine,natura florala. 

Pamantul absoarbe lacrimi de vara,
In minte se naste o idee geniala,
Iar trupul topit in figura de ceara,
Sunt rupt din tine,natura florala. 

Sunt rupt din tine,natura florala,
Ideea se invarte intr-o lume ireala,
Miscarea e muta,senzatia e mortala, 
Sunt rupt din tine,natura florala. 

Din cartea ; Din fum de tigara...

06-V-1996 

AI VAZUT? de Stefan Oana Valentin

ai vazut lutul fierbinte

cum se crapă fără tine
coala cum plânge cuvinte
îngropată în suspine?

cum cărămida nu vrea-n sus
inexpungabil zid să crească
cum cauți pașii unde nu-s
cum fața râde fără mască?

cum zorii fără buze n-au să vină
nici soare fără gust de ploi
nici noaptea fără de lumină
ori verde iarba fără noi?

cum râul nu se mai oprește
decăt de setea-ți e stăpână
cum orbi umblăm umil pe creste
lipsite veșnic de lumină?

privește dară după gratii
nu-ți reflecta durerea-n geam
pune-mi o piedică, fă șotii
reânflorește viu boboc pe ram.

ai văzut
cum lutul
ține apă?

06 07 2012
ȘTEFAN OANĂ

Ostenit de Boris Ioachim

Ştiu: sunt profund neserios 

Cu firea-mi veşnic schimbătoare...
Cu mutra mea de ins zelos - 
Dar înclinat spre delăsare.

Da-n tainice dimensiuni, 
Adesea mă scufund alene 
Şi de pe piscuri în genuni
Eu mă arunc din vreme-n vreme.

Ce caut ? Nu mai ştiu nici eu…
Iubirea, Omul, Veşnicia ?
O! Martor iau pe Dumnezeu
Că m-a învins, treptat, prostia.

Zadarnic mintea mi-o înec
În vis mustind de cutezanţă
Căci vede-se în tot ce-ncerc
Că nu mai e nici o speranţă.

Căci tinereţea mi-a zburat 
Ca biblicul porumb din arcă
Şi sufletu-mi, cândva curat,
De mâl şi fiere plin e, parcă.

Seninul cerului arar 
Stinşii mei ochi îi albăstreşte 
Sunt obosit şi solitar 
Şi moarte-n suflet port, hoţeşte. 

Ştiu: sunt profund neserios -
Cu firea-mi veşnic schimbătoare
Şi aştept, nici trist, nici bucuros
Semnal spre Marea mea Plecare...

ȘI ARIPILE AU ÎNGERI! de Stefan Oana Valentin

reflexia sfărâmatelor cuvinte

gură de aer lipsă-n zbor
oftatul când picioarele-s înfipte
tânjind sărutul unui nor

cenușă focului i-a fost
jarul ce sfârâie-n călcâie
zburatul țintă fără rost
fumul prea dulce din tămâie

și frunzele au vântul lor
când rădăcina urlă după apa
fără de aripi viermii mor
pământul de durere-n tâmplă crapă

valul de zbucium nu ne iartă
soldatul trist visează-n post
legați-mi lanțurile odată
să nu mai țărmui fără rost

apa nu iese fără sete
îngeri se nasc cu-n ochi închis
în vis sărutu-mi e pecete
sub pielea fierului încins

și aripile au un înger
ce mă veghează de nu ești
iubito hai devino fulger
de inventate basme pământești.

06 07 2012
ȘTEFAN OANĂ

Omule de Cristina Maroiu

daca tu ai ajus sa vezi

si partea nevazuta a lunii,
atunci ar trebui sa-ti fie
destul de usor
sa urmaresti cum se petrece 
vremea
la nivelul intelepciunii
umilului fir de iarba!

Insa desertaciunea ti-e 
martor tacut…are mersul
garbovit de povara
furtunilor de dinainte
de Adam!

Pe altarul istoriei
poposesc doar eroii,
cat sa mai moara putin,
iar si iar, 
sisific si descurajant!
Urmasii lor se insotesc trufasi
cu vulturii, 
care va sa zica, 
n-au inteles ca 
viermele le-a fost tuturor
stramos…

Omule,daca ti-ar fi stralucit 
pe frunte
al treilea ochi,
cel harazit profetiei,
acum n-ai mai fi scormonit
prin maruntaiele pamantului,
dupa raspunsuri!

Omule, 
(cat inca mai esti om)
slefuieste-ti pasul
dupa meandrele constiintei!
Culege umanitatea 
din tarana
si poart-o la rever,
cu mandrie!

Cristina Maroiu
07.07.2012

Strigăt orb de Catalin Codru

Ieri am zburat în orb, mi se întâmplă,

Să calc în nebunie dinadins,
Am ceaţa desenată într-o ramă simplă,
Mă-autoflagelez... căci nu eu te-am atins.

Pierduţi de noapte-mi plâng a sila zorii,
Neîncepuţi fără o lacrimă de rouă,
Din cer fierbinte mi-au fugit până şi norii,
Se-ascund... şi-aşteaptă mâine luna nouă.

Strivite gânduri îşi falsifică purtarea,
Minţindu-mi soare... în simţiri,
Ca un venin dulceag, îţi simt trădarea,
În spasm voit, rostit din neiubiri.

Mi-ai lins cuvinte-nmiresmate în ureche,
Mişcându-mă mi-am tulburat cărarea,
Se năruiesc pereţii ca o haină veche,
În întuneric zbor să-mi uit uitarea.

Cătălin Codru

CALDĂ BINECUVÂNTARE de Irina Nedelciu

Cu un cap aplecat mă cufund, în neant,

Mii de gânduri mă fac să te uit şi să tac,
Se sparg norii pe cer, cioburi, cioburi, mister,
Oare unde să fug, să m-ascund şi să-ţi cer ?

O lumină să-mi dai, bunătate, că ai !
Eşti atât de bogat în iubire-mbrăcat
În genunchi îţi cerşesc, mult te rog,... nu glumesc!
Suferinţa-i prea grea şi mă spăl doar în ea.

Am doar chin şi năpastă, tu mă iartă, mă lasă,
Să pătrund cu un gând în cel suflet de sfânt,
Să mă pot răcori de iubire,... zâmbii
Şi să ies din neant spre lumină-ntr-o zi.

Printre nori zdrenţuiţi, de lumină păliţi
Azuriul celest se arată cu sfinţi
Şi cu sufletul simt acel zâmbet de sfânt,
Ca balsam în potir, ce îl beau... şi mă mir...

De căldura ce-o simt, de putere ce prind,
E iubire de sfânt ce mă arde... şi plâng,
Cu un plâns liniştit ce-mi aşează-n ilic
Doar iubire... şi pic, într-un vis adormit.

frânturi de gânduri... de Iurie Osoianu

de trăia azi Eminescu 

aidoma lui Ioachim 
el avea să-si scrie versul
despre "da" sau "nu" cu patimi...

azi de geniu nu-i nevoie 
de Scrisori și flori albastre- 
azi e de ajuns șuvoiul 
de știință....copy-paște!!!

Lacrime ce dor a ploaie de Ovidiu Oana-pârâu

Ciocârlia veghează

înaltul fierbinte al verii

şi-şi plânge cântul.

În depărtare,

neputincioasa zare

sparge lumina astrului,

rătăcindu-i trilul

printre tăceri de stele.

Zorii găsesc

macii arzând

sub lacrime

ce dor a ploaie.

Ovidiu Oana-pârâu la 7 iulie 2012

TE.... VERB! de Stefan Oana Valentin

te chem

te aflu
te ador

te cer 
și te răsar
mi-e dor

te tem
te strig
de tine mor

te rup 
te altoiesc
te ud

te gust
te birui 
te exist

te beau
udând
al tău pământ

te cresc
dulce miasmă-n 
bob de must

te nasc
botez
nebotezatei lumi

te ard 
te venerez
te iau

te crucific
în cui de foc
îngenuncheat

încep, termin
mi te iubesc
izvor împleticit de vers

mireasă verde
gând desculț
zălog ce iese

din pământ.

03 07 2012
ȘTEFAN OANĂ