Omule de Cristina Maroiu

daca tu ai ajus sa vezi

si partea nevazuta a lunii,
atunci ar trebui sa-ti fie
destul de usor
sa urmaresti cum se petrece 
vremea
la nivelul intelepciunii
umilului fir de iarba!

Insa desertaciunea ti-e 
martor tacut…are mersul
garbovit de povara
furtunilor de dinainte
de Adam!

Pe altarul istoriei
poposesc doar eroii,
cat sa mai moara putin,
iar si iar, 
sisific si descurajant!
Urmasii lor se insotesc trufasi
cu vulturii, 
care va sa zica, 
n-au inteles ca 
viermele le-a fost tuturor
stramos…

Omule,daca ti-ar fi stralucit 
pe frunte
al treilea ochi,
cel harazit profetiei,
acum n-ai mai fi scormonit
prin maruntaiele pamantului,
dupa raspunsuri!

Omule, 
(cat inca mai esti om)
slefuieste-ti pasul
dupa meandrele constiintei!
Culege umanitatea 
din tarana
si poart-o la rever,
cu mandrie!

Cristina Maroiu
07.07.2012