Strigăt orb de Catalin Codru

Ieri am zburat în orb, mi se întâmplă,

Să calc în nebunie dinadins,
Am ceaţa desenată într-o ramă simplă,
Mă-autoflagelez... căci nu eu te-am atins.

Pierduţi de noapte-mi plâng a sila zorii,
Neîncepuţi fără o lacrimă de rouă,
Din cer fierbinte mi-au fugit până şi norii,
Se-ascund... şi-aşteaptă mâine luna nouă.

Strivite gânduri îşi falsifică purtarea,
Minţindu-mi soare... în simţiri,
Ca un venin dulceag, îţi simt trădarea,
În spasm voit, rostit din neiubiri.

Mi-ai lins cuvinte-nmiresmate în ureche,
Mişcându-mă mi-am tulburat cărarea,
Se năruiesc pereţii ca o haină veche,
În întuneric zbor să-mi uit uitarea.

Cătălin Codru