gură de aer lipsă-n
zbor
oftatul când picioarele-s înfipte
tânjind sărutul unui nor
cenușă focului i-a fost
jarul ce sfârâie-n călcâie
zburatul țintă fără rost
fumul prea dulce din tămâie
și frunzele au vântul lor
când rădăcina urlă după apa
fără de aripi viermii mor
pământul de durere-n tâmplă crapă
valul de zbucium nu ne iartă
soldatul trist visează-n post
legați-mi lanțurile odată
să nu mai țărmui fără rost
apa nu iese fără sete
îngeri se nasc cu-n ochi închis
în vis sărutu-mi e pecete
sub pielea fierului încins
și aripile au un înger
ce mă veghează de nu ești
iubito hai devino fulger
de inventate basme pământești.
06 07 2012
ȘTEFAN OANĂ
oftatul când picioarele-s înfipte
tânjind sărutul unui nor
cenușă focului i-a fost
jarul ce sfârâie-n călcâie
zburatul țintă fără rost
fumul prea dulce din tămâie
și frunzele au vântul lor
când rădăcina urlă după apa
fără de aripi viermii mor
pământul de durere-n tâmplă crapă
valul de zbucium nu ne iartă
soldatul trist visează-n post
legați-mi lanțurile odată
să nu mai țărmui fără rost
apa nu iese fără sete
îngeri se nasc cu-n ochi închis
în vis sărutu-mi e pecete
sub pielea fierului încins
și aripile au un înger
ce mă veghează de nu ești
iubito hai devino fulger
de inventate basme pământești.
06 07 2012
ȘTEFAN OANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu