niciodată, încă de Nuța Istrate Gangan

sunt

inima pe care n-ai sfărâmat-o
valul fierbinte care n-a atins trupul tău
lutul pe care mâinile tale nu l-au modelat
lacrima pe care ai strivit-o între gene
dar pe care n-ai plâns-o niciodată

sunt
vinul dulce şi îmbătător pe care nu l-ai gustat
pumnul de nisip pe care nu l-ai risipit
durerea pe care n-ai simţit-o
răspunsul primit la întrebarea
pe care nu ţi-ai pus-o niciodată, încă

sunt
gândul care ţi-a străfulgerat prin minte
pumnul strâns în dorință înabușită
roșul aprins și năvalnic din sângele tău
arsura dulce a biciului iubirii
pe care tu nu l-ai simţit încă

eu
toate acestea îţi sunt eu

cine îmi eşti tu?!

CE SĂ FAC ? de Irina Nedelciu

Tremur, tremur în cald când tu mă atingi,

Răscoala din trup mi-o trezeşti, ba mi-o stingi,
Cu ochii mă arzi,mă domini, mă aprinzi,
Lumină îmi eşti chiar de tu mă oftici.

Când şi când o revoltă se-aprinde din jar
Am în minte atunci un întreg arsenal
De pedepse cu har, să te fierb şi-n în final,
Să te sting c-un sărut. Crezi c-ar fi prea banal ?

Dacă da , voi lăsa, să mai fierbi... uite aşa !
Să te zbaţi în iubire, să scânceşti după ea.
Să te-ndoi în fiori, să transpiri până mori
Doar atunci voi veni, să te scol în cei vii...

C-un sărut liniştit... pe un suflet trudit,
Pe o pleoapă în stins, p-un năsuc adormit,
Pe o gură de vis ce-o ador şi în stins...
Pe un puls ameţit ce la tâmplă stă prins.

Eu aşa te-oi trezi. Vrei iubite ?... Ia zi !
Ca să ştiu ce să fac. Să te sting ? Sau să tac ? 
Să te las în abis şi să tremuri în vis...?
Sau să-ţi dau paradis, să renaşti ca Phoenix ?

DIFERITI de Mihail Rujoiu

Esti un cantec fara sfarsit 

Esti ca un vis neimplinit,
Esti ca o strangere de mana,
Esti ca o nava ce se zbate in furtuna

Esti ca o pasare in zbor sublim,
Esti ca o dragoste lipsita de chin,
Esti ca o raza de soare,
Esti ca o stea stralucitoare.

Tu esti felinarul, eu lumanarea,
Tu esti fluviul, eu marea,
Tu esti mare , eu mic 
Tu esti lumina , eu intuneric
Tu esti speranta, eu nepasarea
Tu esti prezentul , eu uitarea
Tu esti viitorul, eu trecutul
Tu esti frumosul, eu uratul

Esti ca un fagure de miere,
Esti ca o calda mangaiere,
Esti ca feriga din padure,
Esti dulce ca dulceata de mure.

Esti tot ce imi lipseste,
Esti postasul ce aduce buna veste,
Esti ca soarele care rasare,
Esti iubirea vesnic nemuritoare.

Tu esti raiul, eu iadul,
Tu esti iertarea, eu pacatul,
Tu esti norocul, eu ghinionul,
Tu esti trezirea, eu somnul
Tu esti caldura, eu racoarea,
Tu esti veselia, eu intristarea,
Tu esti adevaru , eu minciuna,
Tu esti alinarea, eu furtuna.

Si chiar daca nu ne potrivim,
Mereu noi o sa ne iubim,.

Din Cartea : Din Fum de Tigara

IN UITARE de Mihail Rujoiu

Nopti prea lungi, nopti prea scurte,

Zile frumoase si zile urate,
Ceasuri ce bat, ceasuri ce tac,
Tu m-ai uitat, eu te-am uitat...

Visele prea lungi, visele prea scurte,
Zile bune putine si zile rele multe ,
Sansa a venit, sansa a plecat,
Eu te-am uitat, tu mai uitat.

Ploi prea lungi, ploi prea scurte,
Amintiri frumoase si amintiri urate,
Clopote ce bat,clopote ce tac,
Tu mai uitat , eu te-am uitat.

Saruturi prea lungi,sarutari prea scurte
Buzele sunt dulci si muzele sunt mute,
Lacrimi ce ard, lacrimi ce cad,
Eu te-am uitat, tu m-ai uitat.

Nori prea desi, nori prea rari,
Tu acum apari si apoi dispari,
Chipul tau vesel, chipul tau trist,
Tu m-ai uitat, eu te-am uitat.

Ape prea reci, ape prea calde
Valuri mici si valuri inalte,
Luna a venit, luna a plecat,
Eu te-am uitat, tu m-ai uitat.

Idei prea istete, idei prea trasnite,
Idealuri reusite si idealuri nereusite,
Campul verde,campul uscat,
Tu m-ai uitat, eu te-am uitat.

Zapezi prea putine, zapezi prea multe,
Ierni lungi si ierni scurte,
Oameni ce vorbesc, oameni ce tac,
Eu te-am uitat, tu m-ai uitat.

Natura confuza, natura mortala,
Un cantec pierdut pe bolta stelara,
Privim indelung un rasarit de soare
Si ne pierdem adanc, in uitare. 

Din cartea : Din Fum de Tigare ...

Eu sunt poet... de Nicoara Nicolae-Horia

Eu sunt poet, nu cer să-mi dai crezare,

Legat cu toată viața de cuvânt
Cum e legat departele de zare,
Ploaia de nor și aerul de vânt.

Eu sunt poet și nu o spun cu fală
În văzul și-n auzul tuturor,
Nevindecat voi fi de-această boală
Și dincolo de ea când o să mor

Ca lacrima unui copil bătrân
Din umbra celui răstignit pe roată-,
Eu sunt poet și-așa o să rămân
În sărbătoarea care mi-a fost dată...

 

5 Iulie 2012

 

Valsul unei iluzii Versuri Popa Ines Muzică şi Voce DLC

Cuptor de Boris Ioachim

Sunt coapte grânele în lanuri –

Iubito, iarăşi e Cuptor…
Şi aceleaşi veşnice aleanuri
Mă stăpânesc şi mă tot dor.

Aruncă soarele, cu ură,
Pârjolitoare raze-n jos….
Mi-e inima plină de zgură
Şi nu mai ştiu ce e frumos.

Nu, nu mai ştiu cam multe lucruri:
Despre iubire, despre dor…
De prea mulţi ani, multe buclucuri,
Mi- aduce luna lui Cuptor.

Pleoştite, frunzele-n copacii
Ce-n acest an nu prea au rod –
Aşteaptă să-şi dezlege sacii
Norii - ce ploaia o slobod.

Dar nici un nor, pe bolta vastă,
Nu se zăreşte, oricât privesc…
Azi, marea cerului – albastră
Nu mă mai cheamă, n-o iubesc.

Pustie-i strada în amiază –
Pustiu mă simt, păşind pe ea…
Cu mintea, dureros de trează,
Mi–e dor de ploaie sau de nea.

În jur e-o linişte-aşa sumbră,
De parc-aş fi într-un cimitir…
Nu-i nici, o boare nici o umbră –
Le-a băgat soarele-n chimir.

…În lanuri, grânele sunt coapte –
Iubito-i luna lui Cuptor…
Şi-mi tot şoptesc, cu stinse şoapte:
„Mi-e dor de tine – tare dor”…

Vine după-amiaza! de Costel Suditu

Am un vecin căruia îi place să taie lemne cu drujba, ceva de speriat! Începe cam la o oară după ce ajung acasă de la serviciu, în fiecare zi cu mici excepţii. Săraca drujbă!.. cam o oră jumătate se vaită. Când în sfârşit termină, se aud cu o rezonanţă şi mai mare câinii satului muşcând seara cu lătratul lor. Nu se auzeau mai înainte, probabil din cauza drujbei ori tocmai asta îi întărâtase.

Şi latră! Latră!.... Când la un moment dat se liniştesc, aşa, cam cât ar bea apă, se aude undeva aiurea un schelălăit anemic de javră stată în soare. Pe rând, încep toţi iarăşi.Of!.... Acum este timpul când alt vecin, iubitor acerb de muzică pe gustul lui- tocmai singurul segment care nu-mi place mie, manele,- îşi scoate boxele în faţa uşii. Se îngrămădesc literele să iasă de pe foaie! Doamne!! Şi tare şi urât!
Undeva în nord-vest, cineva are un păun, care tocmai acum îşi începe serenada. Cine ştie cât de frumos şi insistent cântă(?), mă înţelege. Aşa trec două trei ore din după amiaza mult aşteptată, sperând de fiecare dată să fie altfel. Sper degeaba. Tocmai când mă aşez la măsuţă afară cu o cană de ceai, caietul, pixul şi o scrumieră, începe câinele vecinului a lătra, parcă intenţionat. O pisică sare gardul, urcă într-un copac şi trece pe de-asupra lui privindu-l curioasă şi revoltată acompaniată de acelaşi schelălăit nesuferit şi foarte enervant.
Acum ies copii la joacă pe uliţă. Îmi iau cana, caietul şi pixul- scrumiera nu, că mai am una în casă- şi intru în cameră. Închid termopanele-nu sunt adeptul aerului condiţionat- , pun un mic ventilator cu ochii în tavan şi cu un prosop udat în apă rece stors bine, pus când pe faţă când pe spate, încerc să prind şi eu partea mea din după amiază. Dar ce?! Sună telefonul.
- Da!... săru’mâna tată! Acum?... bine! Hai că vin!
Şi aşa, n-am apucat să scriu o literă sau să beau o ţigară ori să fumez un ceai... pardon!... invers, şi şeful mă mai întreabă în fiecare dimineaţă bănuitor, de ce am ochii roşii? Trebuie să scriu ceva, altfel nu adorm.

De-ai fi… de Ovidiu Oana-pârâu

un singuratic lac de-ai fi

în nufăr m-aş preface

ca veşnic tu să mă săruţi

şi să mă strângi în braţe.

de-ai fi un răsărit de soare

în marea adâncă m-aş ascunde

în zori de zi să luminezi

adâncu-mi plin de umbre.

de-ai fi tu luna argintie

aş fi o minunată stea

ca pururi să mă ai aproape

să-ţi pot cânta şi murmura.

de-ai fi tu pasăre stingheră

eu cuib în stâncă ţi-aş săpa

la pieptul meu cu drag te-aş ţine

şi somnu-ţi dulce l-aş veghea.

...

dar tu nu eşti decât un vis

ce nu mă lasă să adorm

nu eşti decât un cântec trist

iar eu îţi sunt refren.

Ovidiu oana-pârâu la 4 iulie 2012

Dinţi de beton de Costel Suditu

Ieri, am privit-o în ochi;

Frumoşi
Dar aprigi;
Părea bucuroasă că
Ne întâlnim;
A fost o îmbrâţişare cât
O şoaptă de secundă;
Nu mă dezmeticisem când
M-a respins dezamăgită
Privindu-mă cu regret;
Parcă regretam şi eu,
Dar i-am văzut gluga
Ce-i acoperea fără-de-viaţa;
Şi mi-am dat seama:
Era...
Suntem toţi iubiţi de ea,
Acum am zăzut-o pentru prima oară;
E frumoasă dar supărată
Că nu este iubită de nimeni;
S-a depărtat lăsându-mă
În genunchi lângă beton;
Abia atunci m-a trecut fiorul:
Am fost faţă în faţă;
Ne-am privit în ochi!