Dinţi de beton de Costel Suditu

Ieri, am privit-o în ochi;

Frumoşi
Dar aprigi;
Părea bucuroasă că
Ne întâlnim;
A fost o îmbrâţişare cât
O şoaptă de secundă;
Nu mă dezmeticisem când
M-a respins dezamăgită
Privindu-mă cu regret;
Parcă regretam şi eu,
Dar i-am văzut gluga
Ce-i acoperea fără-de-viaţa;
Şi mi-am dat seama:
Era...
Suntem toţi iubiţi de ea,
Acum am zăzut-o pentru prima oară;
E frumoasă dar supărată
Că nu este iubită de nimeni;
S-a depărtat lăsându-mă
În genunchi lângă beton;
Abia atunci m-a trecut fiorul:
Am fost faţă în faţă;
Ne-am privit în ochi!