SUNT de Catalin Codru

Îmi bate-n suflet vânt de risipire,

M-ai fi iubit... de n-ai fi fost iubire,
Şi mă apleacă anii spre pământ,
Eu te iubesc acum cât sunt.

Trec porţile de vama, una câte una,
Din tot avutul îmi ucid minciuna,
Am umeri aplecaţi şi sunt cărunt,
Sunt tot mai eu, atât cât sunt.

Ce-am învăţat până acum nu-mi e folos,
Sunt eu mai sus?... sau cerul e mai jos,
Mi-e tot mai dragă brazda de pământ,
Şi mi-am rămas doar eu, am fost şi sunt.

Cu amintirile alese bob cu bob,
Mi-am fost stăpân, mi-am fost şi rob,
Mi-e mai aproape malul de pământ,
Sunt încă eu... dar nu mai sunt.

Cătălin Codru

Oricând să poți de Carmen Zaniciuc

Ai pipăit în liniștea ascunsă

acea clipă ce te înalță
cu ochii privind în tine
și uitând în care om
te-ai lepădat
pentru a te continua,
conectat la viteza luminii?
Oricând să poți să renunți
la tot ce-ai adunat
ca într-un abis.
Visul e nesfârșit
chiar de pare ireal,
lumea e o nălucă,
plăsmuire de-o viață,
mult prea scurtă
s-o trăim
pe de-a întregul;
îmbinăm jumătăți
și sperăm 
până la sfârșit
c-am iubit
așa cum se iubește.

Dă-mi umbra ta... de Nicoara Nicolae-Horia

Dă-mi umbra ta

să mă ascund
în ea,
până e încă ziuă
pe pământ,
mi-e nu-știu-cum
acum
și-așa aș vrea
să nu mai știe nimenea
că sunt!
Dă-mi umbra ta
să-mi fie
de
mormânt,
când noaptea peste lume
va cădea...

3 Iulie 2012

Învinși de Nuța Istrate Gangan

Întotdeauna când eşti provocat la război, încearcă să te înarmezi cu armele inamicului tău, să foloseşti aceeaşi strategie şi aceeaşi gândire. Poate că el şi-a inventat şi metoda şi armele, dar fiind foarte ocupat să studieze armele şi metodele tale, îşi va lăsa unele puncte descoperite în planul personal. Marea victorie nu este decât suma unor mici victorii şi nimic nu este mai amar decât să pierzi înfrânt de propriile metode.
Pe propria mână.
Dar când ai realizat că ai câştigat o luptă pe care nu ai provocat-o, gustul victoriei este dulce amărui.
Până la urmă, nefiind nici învins şi nici învingător simţi că războaiele zadarnice nu-şi au rostul.
Nu-ţi asigură pacea interioară. Iar pacea exterioară este doar o expresie.
Esti un adevărat învingător atunci când esti mulțumit cu statutul de invins în fața oponentului învingător. Atunci când știi că ai avut un motiv bine întemeiat să-i ajuți puțin victoria. Pentru că ți-a păsat mai mult de scopul luptei lui decât de laurii care ar fi zăbovit doar o zi pe fruntea ta: ziua victoriei.

Sunt oameni și cauze pentru care merită să lupți.
Și sunt oameni și cauze pentru care pierzi bucuros orice război.
Și sunt oameni și cauze pentru care nu se merită să lupti și totuși, într-o inexplicabilă încăpățânare si un gram de orgoliu în plus, lupți până când gustul victoriei îți produce greață. Devii războinicul războaielor zadarnice.
Sunt un om amabil, folosesc toate metodele de împăcare amiabilă si semnez aproape toate tratatele de pace, dar dacă trebuie sa port un razboi, fie el si rece, il port.
Pentru că aleg sa ies invins dintr-un război cinstit decât umilit într-o pace falsă.
Pentru că respect razboinicii destoinici si cinstiți și nu pacifiștii de mucava, oamenii vorbelor goale si a faptelor caritabile ascunse sunb masca intereselor meschine.

Nu mi-au plăcut insă niciodată războaiele.
Nici măcar cele câştigate.
Pentru că nu ştiu nici să câştig nici să pierd.

Soare de Costel Suditu

Soare, soare nebun se răsari

Şi naşti umbra mea printre pietre,
Şi coci pe harac în Cotnari
Esenţa gălbuie din vetre,

Îmbracă-mă soare, aurie cămaşă,
Pătrunde în gândul meu rece,
Lumină-mi gândirea ce-mi face cocoaşă
În suflet din tot ce mă trece;

Cum noaptea un vis, ce-mi aduce iubirea
Ca ram înverzit plin cu floare,
Aşa să răsari peste nori cu privirea
Spre mine şi tot ce mă doare;

S-alungi tremuratul cu raza ta dulce,
Cu zâmbetul, clipă senină
Să-mi dai, trup de tină ce duce
Spre ceruri o cupă prea plină.

Resort matinal de Veronica Simona Mereuta

de mult timp

nu-mi mai găseam liniştea să-l privesc, 
soarele de dimineaţă
îmi topea gândurile fără să-mi dea de ştire
de astă dată,cum stau cu vina

chiar pare rotund,înţepat cum stă,
vânt de pescăruşi ce n-au odihnă,
răcoarea e ascunsă, întreagă,
în mine...nu a infatuare,
doar că nu ştiu a o răspândi,
goală sau acoperită

mi-e bărbia pervaz de fereastră,
cât fruntea nu se dă plecată deasupra ochilor,
vor să privească întreg,
să adulmece încinsul atins de pământ,
acum,cât tristeţea mi-e neîngropată 
încă am timp

02.07.2012
Vero

Ce-i poezia! de Nicolae Saratean

Cuvinte-nlantuite 

Formând vers după vers
Catrene şi poeme bine ticluite
Reprezentând aspecte dintr-un univers
Simple,înalte, pure sentimente
Ale sufletului cel ales
De cele sfinte 

Pornind uşor
Plecând dintr-un intern
Din ,sântul· nostru interior
Magie ce se manifestată in.. extern
Dragoste împletită pe-un fuior
Dăruită divinului etern 
Apă de izvor

Limbajul inimii
Vorbit de adepţii muzei
Nu ce ne fac să credem filozofii
Aceasta-ar fi suprema definiţie a poeziei
Sper c-aţi înţeles acum cu toţii
Că lacrimi sunt de dumnezei
Ceia ce spun ,poeţii

Hai în Piaţa Mare de Catalin Codru

În pămâtul ţării mele am plantat câţiva copaci,

Ei s-au transformat în ruguri, o grădină de araci,
Am fost pedepsit de glie, c-am uitat cine sunt eu,
M-am născut sub cerul liber şi am fost vândut mereu,

Iată a sosit şi clipa, transformând araci-n ţepe,
Pentru trădători de ţară, pentru hoţi, pentru otrepe.
V-am gonit şi n-aţi plecat, voi cei cu credinţă-n bani,
Acum să-mi daţi socoteala, pentru-un-ultim pol de ani.

România tara mândră să te scuturi de lichele,
Să alungi toţi belzebutii, profitori din toate cele,
Glia ta rămână-ntreagă, liberă, cu oameni vrednici,
Căci s-a săturat tot neamul de mişei şi de netrebnici.

Fruntea să îţi şadă mândră şi să străluceşti ca focul,
Să îţi piară toţi duşmanii!...de azi şi-au pierdut norocul,
Fiii tăi să se întoarcă de prin ţările străine,
Unde-au pribegit, sărmanii printre suflete haine.

Hai acum în piaţa mare, unde-am mai strigat odată,
Să ne scuturăm de molii hai să ne croim o soartă.
Dacă simţi în suflet viaţa şi mai vrei să fii stimat,
Pune-ti mâna pe drapel ! Hai în piaţă fi bărbat!

Cătălin Codru,

Baladă pentru ochi căprui de Boris Ioachim

...Şi-aş pleca, pleca hai-hui –

Chiar şi-n ţara nimănui;
După ochii – ştiu eu cui!
După nişte ochi căprui,

Pe furiş, ca să-i sărut,
Cu dor aprig şi durut -
Cu dor şi cu vicleşug
Poate, poate, să-i subjug.

Cum m-au subjugat şi ei –
Într-o toamnă, pe sub tei;
Pe sub tei, pe sub castani –
Când eram naivi puştani.

Şi visam căsuţa noastră
Cu muşcate la fereastră...
Viaţa, însă, crud a vrut –
Să descoasă ce-am cusut:

Vise tandre şi idei
Făurite pe sub tei
Pe sub tei, pe sub castani...
Au trecut, de-atuncea, ani

Visele s-au năruit -
Tu eşti rece, eu acrit...
Tu visezi suave şoapte -
Eu visez, noapte de noapte,

Ochi căprui – de căprioară
Care au făcut să piară
Lunatece amintiri
Despre falsele iubiri

În care, cândva, credeam
Şi –ndărătnic, mă-mbătam,
Nu cu vin – cu apă chioară...
Hei, tu ochi de căprioară,

Cred că soarta fistichie
A făcut aşa să fie:
Totul să rămână un vis
În sufletul meu închis...

...Port în inimă un cui:
Dor de nişte ochi căprui...
Dor adânc, sfâşietor,
Dorul-dor - de tine dor...

Mortul de Costel Suditu

Într-o zi frumoasă, cu soare,

Am fost la o înmormânare;
Mergând ca la mort
Cuvânt după cuvânt,
M-am trezit că vorbesc cu el;
Rămăsesem în urmă,
Celalţi mergeau numărând cuvintele,
Nici nu observaseră
Că mortul râdea de ei;
Îmi spunea:
Uite-i cum se duc!