Oricând să poți de Carmen Zaniciuc

Ai pipăit în liniștea ascunsă

acea clipă ce te înalță
cu ochii privind în tine
și uitând în care om
te-ai lepădat
pentru a te continua,
conectat la viteza luminii?
Oricând să poți să renunți
la tot ce-ai adunat
ca într-un abis.
Visul e nesfârșit
chiar de pare ireal,
lumea e o nălucă,
plăsmuire de-o viață,
mult prea scurtă
s-o trăim
pe de-a întregul;
îmbinăm jumătăți
și sperăm 
până la sfârșit
c-am iubit
așa cum se iubește.