M-ai fi iubit... de
n-ai fi fost iubire,
Şi mă apleacă anii spre pământ,
Eu te iubesc acum cât sunt.
Trec porţile de vama, una câte una,
Din tot avutul îmi ucid minciuna,
Am umeri aplecaţi şi sunt cărunt,
Sunt tot mai eu, atât cât sunt.
Ce-am învăţat până acum nu-mi e folos,
Sunt eu mai sus?... sau cerul e mai jos,
Mi-e tot mai dragă brazda de pământ,
Şi mi-am rămas doar eu, am fost şi sunt.
Cu amintirile alese bob cu bob,
Mi-am fost stăpân, mi-am fost şi rob,
Mi-e mai aproape malul de pământ,
Sunt încă eu... dar nu mai sunt.
Cătălin CodruŞi mă apleacă anii spre pământ,
Eu te iubesc acum cât sunt.
Trec porţile de vama, una câte una,
Din tot avutul îmi ucid minciuna,
Am umeri aplecaţi şi sunt cărunt,
Sunt tot mai eu, atât cât sunt.
Ce-am învăţat până acum nu-mi e folos,
Sunt eu mai sus?... sau cerul e mai jos,
Mi-e tot mai dragă brazda de pământ,
Şi mi-am rămas doar eu, am fost şi sunt.
Cu amintirile alese bob cu bob,
Mi-am fost stăpân, mi-am fost şi rob,
Mi-e mai aproape malul de pământ,
Sunt încă eu... dar nu mai sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu