Soare de Costel Suditu

Soare, soare nebun se răsari

Şi naşti umbra mea printre pietre,
Şi coci pe harac în Cotnari
Esenţa gălbuie din vetre,

Îmbracă-mă soare, aurie cămaşă,
Pătrunde în gândul meu rece,
Lumină-mi gândirea ce-mi face cocoaşă
În suflet din tot ce mă trece;

Cum noaptea un vis, ce-mi aduce iubirea
Ca ram înverzit plin cu floare,
Aşa să răsari peste nori cu privirea
Spre mine şi tot ce mă doare;

S-alungi tremuratul cu raza ta dulce,
Cu zâmbetul, clipă senină
Să-mi dai, trup de tină ce duce
Spre ceruri o cupă prea plină.