marți, 3 iulie 2012

Baladă pentru ochi căprui de Boris Ioachim

...Şi-aş pleca, pleca hai-hui –
Chiar şi-n ţara nimănui;
După ochii – ştiu eu cui!
După nişte ochi căprui,

Pe furiş, ca să-i sărut,
Cu dor aprig şi durut -
Cu dor şi cu vicleşug
Poate, poate, să-i subjug.

Cum m-au subjugat şi ei –
Într-o toamnă, pe sub tei;
Pe sub tei, pe sub castani –
Când eram naivi puştani.

Şi visam căsuţa noastră
Cu muşcate la fereastră...
Viaţa, însă, crud a vrut –
Să descoasă ce-am cusut:

Vise tandre şi idei
Făurite pe sub tei
Pe sub tei, pe sub castani...
Au trecut, de-atuncea, ani

Visele s-au năruit -
Tu eşti rece, eu acrit...
Tu visezi suave şoapte -
Eu visez, noapte de noapte,

Ochi căprui – de căprioară
Care au făcut să piară
Lunatece amintiri
Despre falsele iubiri

În care, cândva, credeam
Şi –ndărătnic, mă-mbătam,
Nu cu vin – cu apă chioară...
Hei, tu ochi de căprioară,

Cred că soarta fistichie
A făcut aşa să fie:
Totul să rămână un vis
În sufletul meu închis...

...Port în inimă un cui:
Dor de nişte ochi căprui...
Dor adânc, sfâşietor,
Dorul-dor - de tine dor...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu