Resort matinal de Veronica Simona Mereuta

de mult timp

nu-mi mai găseam liniştea să-l privesc, 
soarele de dimineaţă
îmi topea gândurile fără să-mi dea de ştire
de astă dată,cum stau cu vina

chiar pare rotund,înţepat cum stă,
vânt de pescăruşi ce n-au odihnă,
răcoarea e ascunsă, întreagă,
în mine...nu a infatuare,
doar că nu ştiu a o răspândi,
goală sau acoperită

mi-e bărbia pervaz de fereastră,
cât fruntea nu se dă plecată deasupra ochilor,
vor să privească întreg,
să adulmece încinsul atins de pământ,
acum,cât tristeţea mi-e neîngropată 
încă am timp

02.07.2012
Vero