Dor de primavara de Gabriela Dangu

Ma ai pierduta-n gand, in ramuri coapte,

In iarna ce-a trecut mi-am plans nametii,
Iti scormonesti in minte dupa soapte
Te dai, pierdut, in vise, cetii…

Si in cuprinsul fructului in parg,
Ce ninge ramurile-n vara,
Culegi cu ploaia mea ce-o plang,
Razlet, peste copaci, cu vuiet, seara…

In inaltimea cozii de mistere
Ce creste, verde, chiar la baza mea,
Ma ai, pierduta, in straluciri stinghere,
Luciu de gheata cuprinde palma ta…

Si, totusi, ne pravale-n vara, iarna,
Furie-nchisa in cristale de-omat,
Ninsori de Frunze cad acum de-a valma,
De dor de tine si saruturi ma imbat…

Ma ai, pierduta, in ganduri si in pori,
Voi dainui in tine intre gheturi,
Ma vei gasi in fiece ninsori,
Dezlantuindu-ma-n rasfaturi…

Cand ma vei dori, cand ti se face dor,
Ma vei gasi, infima, `ntre galben si pistile,
Tu lasa, tacut, o urma pe un nor,
S-o pot gasi intre-ntuneric si festile…

Si daca, poate, soarele se va preface-n lemn
Si nu ma vei putea gasi ca prima oara,
Cresteaza-i pe raza-ntepenita, semn,
Sa stii sa ma gasesti la primavara…

14 februarie 2012

IUBITI CERUL ! de Patricia Serbanescu

iubiţi cerul, când vă râde

regăsindu-va… oriunde !
chiar când este mai posac,
contemplaţi-l…din hamac!

dragostea mereu e fugă
când s-apropie de noi
de o ţinem doar cu rugă,
n-o să stea ! c-aşa vrem noi !...

primenesc acum părerea
oglindindu-mă în suflet,
fiţi treziţi, c-aşa e vrerea
nu lăsaţi conştiinţa mută!

doar iubirea…ne îmbie
şi ne bate doar, în poartă,
fără gram de poezie
trece viaţa… searbădă…

ÎNDEMN… de Patricia Serbanescu

viaţa-i taină nedescifrată

şi-acel ,,nimic,, care ne-mbată
doar sufletul se zbate-n lume
ştiind deja, că e deşertăciune…
doar suferinţa vine şi-l apasă
şi drumul se-ngustează către casă,
e drumul nepavat, sortit poveţii
doar sufletul ce-i însemnat,
într-un final, prezintă filmul vieţii…

de-aceea dragii mei vă spun, 
simtindu-vă la fel şi fraţi,
nu staţi tot aşteptand ceva, 
nu fiţi mereu însinguraţi !
că pentru toţi în parte, 
soseşte acea zi…
indiferent de carte, 
pleca-vom în pustii…
tot singuri vom rămâne 
aşa cum am venit,
tot amagind popasuri
tinzând spre infinit…
numai lăsaţi dorinţe, 
ce vin înmugurite…
vise nedesluşite…
…să nu fie trăite !
simţiţi din plin momentul,
nu bântuiţi prin fum !
puneţi cu drag accentul, 
pe dragostea… de’ACUM!

 

Dincolo de cuvinte…. de Gabriela Dangu

dincolo de cuvinte se afla tacerea

impletita intr-un manunchi grav de culoare ,
desenata cu dor, e durerea,
si-uitarea ce insasi ma doare…

dincolo de cuvinte soptite candva
gaseam lumea-ntreaga , gaseam inserarea,
nisipul pierdut intre fulgii de nea,
nervuri iluzorii imbratisau, zambindu-ne, zarea….

dincolo de cuvinte era o privire
si-un zambet itit dupa colturi de mare,
vorbe nespuse si, poate, iubire,
e clipa si vremea, si ele, amare…

dincolo de cuvinte nu mai exista nimica,
dincolo de nimic este doar moarte,
dincolo de moarte exista doar frica,
dincolo de frica ceva ne desparte….

Dor de tine de Renate Müller

Mi-e dor de tine

şi-aşa un dor nebun
mă sfâşie
de nu mai reuşesc 
să îl alin

învăluită 
în tăcerea 
mea de-argint
la tine mă gândesc
şi mă întreb
cum să trăiesc 
cu tine
doar în gând.

Voinţă de Costel Suditu

Să nu cuprinzi păreri deşarte

Din miezul tristelor cuvinte,
Speranţe noi, înaripate
Să-ţi faci din clipele cioplite;

Nu căuta oprindu-ţi drumul
Lângă fântîna fără apă,
Ce n-ai găsit orbit de fumul 
Cuvântului rostit odată;

Şi mergi de-o fi să arzi jumate
Sau de o fi să cazi pe brânci,
Să nu renunţi, urnind de toate
Câte puţin măcar s-apuci,

Ca în păienjenişul vieţii
Să nu fii pradă, căutat
De clipele şi marafeţii
Ce se feresc de Împărat.

Un inel de Costel Suditu

Cum stai tu Lună-aşa întoarsă

Deasupra-ţi cu un diamant,
Îi eşti acum şi mai frumoasă
Întunecimilor palat;

Un nor , de tine-ndrăgostit,
Cu nici un chip nu vrea să plece,
S-a strâns la sânul tău chitic,
Dar tot e rece;

Pare-un vulcan înţepenit
Pe-o insulă de jar cu focuri;
Însufleţeşte parcă-un mit,
Din jocuri;

Cum stai tu Lună-ntoarsă-aşa
Ca un buric la soare,
Pătrunzi în mine raza ta,
Căutătoare;

Când doiş’pe stele fac un cerc
Sub tine ţinând norul,
Nu-mi vine văzul să mai plec,
Voi zborul;

Aş vrea aievea ca să fii
Podoabă-a-ntunecimii,
Inel perfect înflăcărând 
Tăciunii;

Că n-o să fiu nicicând plângând
De te-oi avea cu mine,
Şi visule şi gândule
La tine;

Să îţi fiu deget, să te port
Prin codrii tăi albaştri,
Încununat cu flori de foc:
Toţi aştrii.

La luptă de Catalin Ciorba

Îmbracăte-n piei... răsucite în zale

Din dinte de lup să-mi fii steagul cu şarpe
Asmute-mi şi câinii înţarcă-i de sânge...
Atârnă-mi de zare... mirosuri de fum
Sunt mult prea pornit să mă-ntorc azi din drum
În granita minţii răsară-mi iar săbii să vii să-mi descaleci
De-un cal ca turbarea
Ridică-mi iar munţii sărută-mi iar marea
Să-mi steie la umăr cărunţii şi sarea
Cu bărbile lor cufundate-n gândire
Să-mi dea iară sfaturi, de moşi înţelepţi
Adună-mi tu oastea şi hai la strivire
Să vină iar coasa să-i ducă spre drepţi
Aşa să ne ştie o lume întreagă
Noi nu avem frică de spurca păgână
Să ştie cu toţii aici ne e glia
Mai moară din frunte cei ce-şi spun stăpânii
Căci sunt doar năpârci... înfulecă-i câinii
Să-şi plângă în palme, cu plumbul în gât,
Să-şi facă dreptate în lumea cea dreaptă...
Aici e un templu
Pământul meu sfânt!

Cătălin Ciorbă

Poem din pridvorul duminicii... de Nicoara Nicolae-Horia

În mine Dumnezeu e-atât de viu,

Pe cruce răstignirea nu mai doare,
„Rob al dreptății”, eu așa mă știu,
Ce liber sunt! ce-i libertatea oare?

Mi-am învățat și gândul să m-asculte,
El nu mai umblă beznic pe pământ,
Ispitele, oricât ar fi de multe,
Nu mă pot scoate-afară din cuvânt.

De-i noapte-acum, eu știu că o să vină
O dimineață nouă printre flori,
Cu frumusețea ta ca o lumină 
Din cer să-mi scriu tăcerile în zori.

Sufletul meu de roua ta e plin,
Ascultă-l, fericitul, cum recită
Acest poem să te trezească lin,
Să-ți fie toată ziua fericită...

 

1 Iulie 2012

XXX de Mihail Rujoiu

Prin ploaia calda alergam, 

Vantul adie frunzele verzi,
Din ochii tai cad arginti vii 
Iar tu nu vrei sa ma pierzi. 

La lumina lunii stam 
Imbratisati de mii de stele, 
Astept sa dai dulceata 
Buzelor tale,buzelor mele... 

Si intre doua mangaieri 
Ne acoperim de soapte,
Stam imbratisati tot mai mult 
Si in jurul nostru,multa noapte. 

Printre picaturi fierbinti 
Ne sarutam cu mare foc,
Dam drumul dorintelor, 
In viata noastra sa isi faca loc. 

Nu ne lasam doborati 
De visele reci si dure,
Suntem mult prea puternici 
Si avem inimile pure. 

Sarutul si-a ta mangaiere 
Ma invaluie necontenit,
Imi vindeca toate ranile 
Si ma simt tot mai iubit. 

Si prin fiecare privire a ta 
Simt o caldura intensa, 
Alerg prin ploaia calda 
Spre dragostea ta imensa . 

Din cartea ; Din fum de tigara ...