Dor de primavara de Gabriela Dangu

Ma ai pierduta-n gand, in ramuri coapte,

In iarna ce-a trecut mi-am plans nametii,
Iti scormonesti in minte dupa soapte
Te dai, pierdut, in vise, cetii…

Si in cuprinsul fructului in parg,
Ce ninge ramurile-n vara,
Culegi cu ploaia mea ce-o plang,
Razlet, peste copaci, cu vuiet, seara…

In inaltimea cozii de mistere
Ce creste, verde, chiar la baza mea,
Ma ai, pierduta, in straluciri stinghere,
Luciu de gheata cuprinde palma ta…

Si, totusi, ne pravale-n vara, iarna,
Furie-nchisa in cristale de-omat,
Ninsori de Frunze cad acum de-a valma,
De dor de tine si saruturi ma imbat…

Ma ai, pierduta, in ganduri si in pori,
Voi dainui in tine intre gheturi,
Ma vei gasi in fiece ninsori,
Dezlantuindu-ma-n rasfaturi…

Cand ma vei dori, cand ti se face dor,
Ma vei gasi, infima, `ntre galben si pistile,
Tu lasa, tacut, o urma pe un nor,
S-o pot gasi intre-ntuneric si festile…

Si daca, poate, soarele se va preface-n lemn
Si nu ma vei putea gasi ca prima oara,
Cresteaza-i pe raza-ntepenita, semn,
Sa stii sa ma gasesti la primavara…

14 februarie 2012