Povestea lor e
din eter
Şi are sare şi
piper.
Nimic nu este
desuet,
E fascinantul...Internet!
De dragoste e-a
mea poveste
Şi sigur ultima
nu este.
Cu doi
indrăgostiţi sadea
Şi iat-acum ce va
urma.
Era purie şi cam
grasă,
O credea suplă şi
frumoasă.
Tasta la litere
de zor,
Făcînd cu ea un
viitor.
El mai trecut,
dar nu bătrîn,
Croia baloane de
săpun.
Şi-o-mbrobodea ca
un nemernic,
Spunînd că-i
tînăr şi atletic.
Ea la destăinuiri
trecu
Şi un sărut îi şi
dădu,
Că moşul meu
simţi pe dat’.
Că gata e de un
păcat.
Şi se porni şi el
să spună,
Cîte în stele şi
în lună.
Încît se miră el
acum,
Cît a putut fi de
nebun.
Ea poze lui i-a
arătat,
De-a rămas nenea
crăcănat.
Căci era tînără,
nurlie,
Iar el pe lîngă
năsălie.
De un’ să ştie
bietul moş
Care părea a fi
cocoş,
Că juna mîndră,
tinerică,
Va fi curînd o
bătrînică.
Aşa că
moşu-mbîrligat,
Se puse iute pe
visat.
Si fără multă
şovăială,
Propuse fetei
invoială.
Să se-ntîlneasca-ntîia
dat’,
Să se cunoască
pe-nserat.
Să fie-n parc la
ora şapte
Cînd ziua se
transformă-n noapte.
Cu invoiala
cetluită,
De pupături
acoperită,
S-au hotărît să
se cunoască,
La liber, fără
nici o mască.
Şi de comun acord
au zis,
Ca pe-un carton
numele scris,
Parafă şi chiar
gir să fie
Să se cunoască
dintr-o mie.
Zis şi facut dar,
pe la şapte,
Cînd ziua
se-ngîna în noapte,
Cu pas domol şi
mai agale,
Porniră-ncet pe a
lor cale.
Deodată visul se
destramă
Şi simt aşa fior
de teamă,
Cand la distanţă
se zăresc
Şi-ale lor nume
îşi vorbesc.
De-aicea dragă
cititor,
Rămîi fără
povestitor.
Sfîrşitul tu ai
să-l alegi,
Am semănat, dar
tu culegi.
Poţi să îi pui ca
să se bată,
Duşmani să fie
viaţa toată.
Sau să îi faci să
se cunoască
Şi poate chiar să
se iubească.
