Floare de plâns de Costel Suditu

Spintecă în continuu.

Spintecatul ăsta....
Gheară avară!
Cleşte hrăpăreţ ce taie lăstarii!
Şi nenăscuţi...
Nu mai lasă nimic.
Întunericul adună
Pe căi îmbâcsite cu mucegai
Numai dureri;
Rod al florii negre;
Otravă plânsului dalb.

Aparenţe de Veronica Simona Mereuta

păstrate cu o grijă bolnavă de lumină,

alcătuire de umbre,mai alese decât grâul de neghina întunecată,
a-i afla nepătrunsul ar însemna o rană în plus,
pe care doar tu ştii că n-o mai poţi duce, recicla,
precum mâlul ce-l sălăşuieşti cu umilinţa păcătosului,
în adânc de nufăr.

Nu mă privi,chiar dacă ţi se face dor amarnic,
sunt încă dependentă de blândeţe,
naivul ochilor mei suferă de răcoarea aerului pierdut,
de muntele amânat întru urcuş,
chiar apropierea...doare!

Poţi crede,
dincolo de cuvinte-rastălmăcire,
că dragostea nu e un chist,
un bibelou lipit de o etajeră prăfuită,
la bunul plac al clipei potrivite...?!

E un zbor,
altceva ar fi de prisos,
lumina chiar se opreşte din goana-i nebună de ţel,
pentru a învăţa că una sunt,
drumul şi calea,
atunci când arborii ascund soarele,
sau îl păstrează pentru o altă viaţă


...A TA!

21.02.2012
Vero

Un rai lumesc de Ovidiu Oana-pârâu

Era tot parcul un palat,

Luxurianţe tropicale,

Ce străjuiau într-un regat

De pajişti cu sclipiri florale.

Podelele-s de iarbă verde

Având intarsii de culoare,

Prin care drumurile-şi pierde

Poporul de vieţuitoare.

Cu truda lor, împărăţia,

Furnicile o fac prosperă,

Iar florile cresc bogăţia

Aromelor din atmosferă.

Coloane-s trunchiuri viguroase

Ce sprijină ca bolţi, frunzişuri

Din care curg armonioase,

Triluri pe large luminişuri.

Pereţi de iederi se ridică,

Jur-împrejur, vântul să ţină

Din răsuflarea-i care strică,

Orânduiala lor divină.

Decorul ? Tufele de roze,

Ici-colo-n cale presărate,

În rând cu mândre tuberoze

Şi panseluţele pictate.

Curteni, un stol de zburătoare

Ce rătăceşte prin tufiş,

Iar clown e o ciocănitoare,

Ce strică-al scoarţei înveliş.

E sfetnic corbul cel sfătos

Care veghează scrutător,

Pe jeţul lui din chiparos,

La pacea-ntregului popor.

Ca orologiu au un cuc,

Atent le dă la toţi de veste

Din cuibul pripăşit în nuc,

Că linişte-n cetate este.

Acesui rai odihnitor

Ce n-are prinţ sau împărat,

Doar soarele strălucitor

Îi face traiul mai bogat.

El, cu alaiul lui de nori,

Aduce seve şi lumină

Pentru supuşii iubitori

Şi poartă numele: grădină.

Ovidiu Oana-pârâu la 20 iunie

Uite,sunt liber! de Veronica Simona Mereuta

citesc in picaturile de ploaie

ce cad ranite pe asfalt,
ca-ntr-un ziar de scandal.
stiu,se da o batalie,acolo sus,
si nu mai este de mult a mea
uneori ti-e de-ajuns sa arzi in ochi straini,
unde vorba are taisuri scrasnind,
iar cuvantul-unealta ramane scris,
a neputinta,
pe file cu sange uscat de ultim visator.

imi tin umbrela pe umar
si ar putea fi,la fel de bine,
chilia mea de piatra,
muntele personal de intelepciune,de indurare,
de viata traita clipa de clipa.
si-apoi...eu...

Nu te opri din drum,
chiar daca m-ai zarit,
cand oglindeam in suflet razele soarelui.
voi fi aici,intotdeauna,aproape,
mai cu seama cand vei ingadui ragazul.
iti voi asterne in palme doua vorbe bune,
o gura de apa limpede,
cat sa poti merge mai departe. 

Vero

Veronica Simona Mereuta

Ma-ntrebi ce ascund
atunci cand nu spun ce-astepti sa auzi
Tu,
doar respira pana la trei
si numara adanc
treptele ce in mine coboara
De ai sa te cauti acolo,printre amintiri
n-o vei gasi
pe ea
Clipa ce in tine urca
si-ti spune cum e iubirea de-acum,
nu vrea sa stie cat e de mare lumea
cat de departe totul

Nu incerca sa ma intelegi
dinauntru inafara
si, crede-ma!
precum noaptea,
fiecare stea

Cântec despre dragoste de Boris Ioachim

Când iubeşti, ţi-e pasul sigur, călcând slobod şi vioi

Şi privirea-ţi înfloreşte când rosteşti cuvântul „doi”.
Semenii ţi-i simţi prieteni şi să-i înţelegi înveţi
Iar un zâmbet cald te face, dintr-o dată, să te-mbeţi.

Grijile dispar în ceaţa înnoratului trecut
Fleacuri par acele lucruri care, odată, te-au durut.
Zilele ţi-s luminoase – fie ploaie, fie ger
Iară noaptea gându-ţi zboară către stelele din cer.

Când iubeşti, cu încântare poţi ţinti spre viitor
Căci iubirea te preschimbă din pietroi în fulg uşor.
Într-un veac în care banul este un ciocoi hapsân –
Vreau iubirea să-mi domine sufletul – ca un stăpân.

Când iubeşti, pare că cerul se deschide, dintr-o dat’
Ca un trandafir albastru, de lumină-nrourat.
Toate căile par drepte, fără pic de povârniş
Şi-o căldură te cuprinde, calm şi tandru, pe furiş.

Te simţi bun – un fel de rege, înţelept şi altruist…
Veselia-ţi este mamă şi nu ştii ce-nseamnă „trist”.
Primăvară-ţi este viaţa, chiar de afară-i iarnă grea –
Şi pe frunte, drept pecete, porţi, mereu, rază de stea.

Ştiu, iubirile-s făcute să se stingă – când şi când…
Însă, dragostea nu moare pe deplin, nicicum, nicicând.
Cred că dragostea-i menirea – idealul vieţii-ntregi
Şi-i de ajuns să fii doar sincer ca să poţi s-o înţelegi.

Lume, lume – hei, prieteni, când iubeşti eşti CINEVA
Altfel viaţa-i doar un teatru, plin de măşti şi mucava.
Când iubeşti, nu te simţi singur – fiindcă poţi să mai visezi –
Fără dragoste, prieteni, nu-nfloresc pomii în livezi.

Şi atunci, ce îţi mai rămâne, pentru ce să mai trăieşti?
Stearpă şi pustie-i viaţa, când nu poţi să mai iubeşti.
Fără noimă îţi e calea – chiar şi ţie-ţi eşti intrus;
Dragostea nu are moarte – fiindcă-i dar venit de Sus…

Sa te gandesti la mine... de Lacramioara Lacrima

Sa te gandesti din cand in cand la mine
Ca sa te simt, sa-mi fie bine...
C-atunci cand noaptea iarasi vine
E tare greu sa fiu fara de tine
In loc de somn, dorul revine,
Visand din nou spre amintiri senine.
Cand stelele pe cer se aduna
Cu luna lumineaza impreuna
Privesc pe geam, e liniste,
Ma bucur de acea priveliste
O lacrima in ochi apare
Dar, eu zambesc privind in departare
Si te zaresc in taina cea albastra
Parca-mi surazi asa pe la fereastra...
Ce bine ar fi sa imi patrunzi in casa
Sa ma saruti, sa-mi spui..."Frumoaso,
eu pentru tine am sosit
hai, lasa-ti gandul obosit
pe pieptul meu capsorul vin sa-ti pui
a mea tu esti, nu esti a nimanui,
ca te iubesc enorm, tu stii deja,
primeste acum toata iubirea mea!"
Atunci, in brate-ti m-ai cuprinde
In somn usor a mele gene s-ar inchide...

Sa te gandesti din cand in cand la mine
Cand ti-este greu sau ti-este bine
Cand zori de ziua, veseli, se vor ivi,
Si soare dulce, ei vor prevesti,
In roua dimnetii, intr-o primavara,
Sa-mi simti sarutul, cel dintaia oara,
Ca raze vii, de soare, cu caldura,
Ce in curand vor incalzi natura
Iar ziua intreaga sa iti fie buna
Imaginandu-ne-mpreuna...
De-ar fi sa ploua cu stropi mici,
Sa stii ca sunt, voi fi aici
Si ca nicicand nu te voi parasi
Am sa te astept in fiecare zi
Ca norii vin dar pleaca toti cu vant
Insa iubirea noastra e oricand
O flacara ce stropii nu o sting
Ce e in noi si o simtim arzand,
Ca timpul trece si noi dam o sansa
Sa ne-mplinim un vis si o speranta...
Iubirea-nvinge si nu ne joaca feste
Ea e frumoasa ca o tainica poveste
Noi o traim cu multa bucurie...
Gandindu-te...sa te gandesti la mine...

Socoteli de Costel Suditu

Spăşit, cu talpa răscoleşti prin colburi

După amintiri,
Şi stai dormind prin călătoare scorburi
Fără să te miri
De ce-a vrut viaţa pentru tine-mbătrânind
Cât ai sperat,
Că va fi soare, cald şi bine, şi linişte
Ca-ntr-un palat;

Gândeşti că tot ce te-nverziră şi ofiliră,
Parcă-au fost,
Nişte cuţite ce în tine ascuţişul şi-l tociră,
Fără rost,
Cuprins treptat de îndoieli urzind noi paşi,
Pe drumuri vechi,
Eşti străbătut de opinteli ce ţi se par acum,
Străvechi;

Gândeşti la primele-nceputuri când nu ştiai,
Să hotărăşti,
Când mulţumit erai cu viaţa şi nu ştiai,
Să te mândreşti,
Când ziua îţi era lumină iar noaptea somn,
Cuminte,-adânc,
Când nu-ntrebai ce-o să mai vină şi nu încărunţeai,
În gând;

Acum ţi-e noaptea zi, iar ziua îţi este
Trai istovitor;
Ţi-ai luat pe ce-ai trăit simbria, chiar dacă-ai fost
Nesimţitor.

Zbor... de Lavinia Amalia

Zbor spre soare cu aripa stransa

Ma arde caldura din raza patrunsa
Pana-n atomul pulsand in suspine
Scriindu-mi istoria citita de tine...
Si pensula-mi canta pe panza pustie
Vartejul de doruri tasnind bucurie
Dezbrac de culori curcubeul in soapte
Luminand negura cu lieduri abstracte
Sadesc implinirea in tamplele-mi coapte...

de-atunci de Leonid IACOB

Iubirea s-a înfăşurat

în albe întoarceri
cu răsuciri de aur în plete.
I-am privit ochii
încărcaţi de promisiuni
şi i-am răcorit sufletul
arzând de dorinţă.
De-atunci tot doarme
ascunsă-ntr-o floare.

Leonid IACOB