Sa te gandesti la mine... de Lacramioara Lacrima

Sa te gandesti din cand in cand la mine
Ca sa te simt, sa-mi fie bine...
C-atunci cand noaptea iarasi vine
E tare greu sa fiu fara de tine
In loc de somn, dorul revine,
Visand din nou spre amintiri senine.
Cand stelele pe cer se aduna
Cu luna lumineaza impreuna
Privesc pe geam, e liniste,
Ma bucur de acea priveliste
O lacrima in ochi apare
Dar, eu zambesc privind in departare
Si te zaresc in taina cea albastra
Parca-mi surazi asa pe la fereastra...
Ce bine ar fi sa imi patrunzi in casa
Sa ma saruti, sa-mi spui..."Frumoaso,
eu pentru tine am sosit
hai, lasa-ti gandul obosit
pe pieptul meu capsorul vin sa-ti pui
a mea tu esti, nu esti a nimanui,
ca te iubesc enorm, tu stii deja,
primeste acum toata iubirea mea!"
Atunci, in brate-ti m-ai cuprinde
In somn usor a mele gene s-ar inchide...

Sa te gandesti din cand in cand la mine
Cand ti-este greu sau ti-este bine
Cand zori de ziua, veseli, se vor ivi,
Si soare dulce, ei vor prevesti,
In roua dimnetii, intr-o primavara,
Sa-mi simti sarutul, cel dintaia oara,
Ca raze vii, de soare, cu caldura,
Ce in curand vor incalzi natura
Iar ziua intreaga sa iti fie buna
Imaginandu-ne-mpreuna...
De-ar fi sa ploua cu stropi mici,
Sa stii ca sunt, voi fi aici
Si ca nicicand nu te voi parasi
Am sa te astept in fiecare zi
Ca norii vin dar pleaca toti cu vant
Insa iubirea noastra e oricand
O flacara ce stropii nu o sting
Ce e in noi si o simtim arzand,
Ca timpul trece si noi dam o sansa
Sa ne-mplinim un vis si o speranta...
Iubirea-nvinge si nu ne joaca feste
Ea e frumoasa ca o tainica poveste
Noi o traim cu multa bucurie...
Gandindu-te...sa te gandesti la mine...

Socoteli de Costel Suditu

Spăşit, cu talpa răscoleşti prin colburi

După amintiri,
Şi stai dormind prin călătoare scorburi
Fără să te miri
De ce-a vrut viaţa pentru tine-mbătrânind
Cât ai sperat,
Că va fi soare, cald şi bine, şi linişte
Ca-ntr-un palat;

Gândeşti că tot ce te-nverziră şi ofiliră,
Parcă-au fost,
Nişte cuţite ce în tine ascuţişul şi-l tociră,
Fără rost,
Cuprins treptat de îndoieli urzind noi paşi,
Pe drumuri vechi,
Eşti străbătut de opinteli ce ţi se par acum,
Străvechi;

Gândeşti la primele-nceputuri când nu ştiai,
Să hotărăşti,
Când mulţumit erai cu viaţa şi nu ştiai,
Să te mândreşti,
Când ziua îţi era lumină iar noaptea somn,
Cuminte,-adânc,
Când nu-ntrebai ce-o să mai vină şi nu încărunţeai,
În gând;

Acum ţi-e noaptea zi, iar ziua îţi este
Trai istovitor;
Ţi-ai luat pe ce-ai trăit simbria, chiar dacă-ai fost
Nesimţitor.

Zbor... de Lavinia Amalia

Zbor spre soare cu aripa stransa

Ma arde caldura din raza patrunsa
Pana-n atomul pulsand in suspine
Scriindu-mi istoria citita de tine...
Si pensula-mi canta pe panza pustie
Vartejul de doruri tasnind bucurie
Dezbrac de culori curcubeul in soapte
Luminand negura cu lieduri abstracte
Sadesc implinirea in tamplele-mi coapte...

de-atunci de Leonid IACOB

Iubirea s-a înfăşurat

în albe întoarceri
cu răsuciri de aur în plete.
I-am privit ochii
încărcaţi de promisiuni
şi i-am răcorit sufletul
arzând de dorinţă.
De-atunci tot doarme
ascunsă-ntr-o floare.

Leonid IACOB

Eliberează visul de Carmen Zaniciuc

Nu păstra nici un vis în sertar,

De-l închizi acolo, poți să arunci cheia;
Cine mai are nevoie de renunțări
Cu jumătate de final?

De-i vechi, așează-l într-un tablou,
Privește-l, fără să-l atingi,
Și nici o clipă să nu desprinzi,
Căci toate amintirile se vor surpa.

De-i nou-născut, înfașă-l
În panzele albe ce te îmbie,
Cât să învețe zborul și avântul
Apoi eliberează-l cu tine.

VREAU IUBIRE de Ines Popa

Hoinare doruri vin și pleacă-n grabă 
Într-o poveste parcă ancestrală, 
Tu porți orgolii ca pe o podoabă 
Și îmi vorbești c-o liniște formală. 

Nedezlegate noduri ne mai leagă, 
Noi stăm tăcuți la capete de poduri, 
M-am dăruit cu dragostea întreagă, 
Tu irosești iubirea prin exoduri. 

În lanțurile clipei se zbuciumă suspine, 
Jăratice nestinse s-au reaprins în gânduri, 
Noi rătăcim prin nefirești destine 
Și bâjbâim prin labirint de ziduri. 

Nici vorbă să-ți semnez vreo condamnare, 
Aruncă spada,vreau din nou iubire, 
Renunță la spășita resemnare, 
Prea ne iubim să-ți fiu doar amintire!

Ines Popa 

DOAR ADEVĂRUL de Irina Nedelciu

Cât mi-aş dori să-mi vii, în aste clipe,

Când totu-mi pare searbăd şi urât,

Să mă alinţi şi să îmi spui cuvinte,

Să-mi furi tot ce e grijă, cu-n sărut.

E numai vis de vară şi eu ştiu iubite,

Că între noi nimicul a rămas nimic,

Dar inima îmi strigă... şi mă minte,

Că-ţi umblu seara-n gânduri şi-n ilic.

Cât mi-aş dori minciuna să-mi strănute

Numai particule-nstelate de-adevăr!

Ca viaţa-mi să se-nalţe, să se-avânte,

Spre constelaţii-n universul ce-l ador.

Că m-ai iubi ?.. Sau nu ?... doar adevărul

Ar proteja tot ce ne leagă... pe noi doi,

Te rog iubite, hai, tu spune-mi totul

Cât mai curând... să ştiu ce-i între noi.

Irina Nedelciu la 20 iunie 2012

Cu tine sunt, cu mine eşti... de Nicoara Nicolae-Horia

Cu mine eşti, cu tine sunt,

Nu-i tihnă unul fără altul,
Cum nu-i adâncul fără-înaltul,
Nici fapta fără de cuvânt.

Vorbească lumea, ce ne pasă!
Te scriu şi nu-i fac niciun rău,
Eu-mirele şi servul tău,
Iar tu- de-a pururea mireasă.

Cine ţi-a spus întâia dată
Că viața-i fum de nu iubeşti,
Să aibă veşnicia toată-,
Cu tine sunt, cu mine eşti...

BOLNAV de Emil Marian

De cand te-am zarit m-am contaminat

Si de atunci sunt bolnav, cazut la pat.

Bolnav de tine si de privirea ta albastra

Bolnav de viata si de moarte, de napasta,

De-aceasta meschina soarta,

Care mi te-a scos in cale prea tarziu.

Incerc sa ma tratez cu versuri,

Am o reteta pe care au incercat-o

Si altii, mostenire de la Badia,

El a fost maestrul. Noi ceilalti

Invatacei mai buni sau mai slabi,

Dar toti bolnavi de cate o femeie.

Unii chiar de mai multe.

Si in perseverenta mea de a ma trata,

Scriu,scriu ce-mi trece prin idee,

Scriu si ziua si noaptea pe alee.

La lumina lunii, scriu precum nebunii.

Privesc in gol si visez ca m-ai iubi.

C-ar fi posibil sa te indragostesti

De mine, un anonim fara viitor,

Cu trecut prea lung si tern.

Dar ma trezesc si ma simt rau,

Caci virusul iubirii nu-mi da pace,

Se pare ca e epidemie de dragoste

Si n-am scapat de ea, m-am contaminat.

Sper sa nu se afle si sa nu se vada,

Ca altfel ajung in izolator, unde ma usuc de dor,

Acolo unde e tratata inima cu zeama acra de uitare,

Sa nu mai iubeasca, sa uite tandretea.

Si eu nu vreau sa uit, vreau sa fiu bolnav,

Sa raman asa contaminat de tine, de iubirea ta,

Sperand ca epidemia nu te va ocoli

Si te voi intalni,bolnava de sufletul meu iubitor!

Mortul cel frumos-- unui prieten "plecat" de Costel Suditu

Mă trec fiori!

Aud ca mori...
Ding-dong-dang!
În buzunare mâna bag
Să scot un ban
De am;

Clopote de-aramă,
Sfarmă
Liniştea din pom;
Păsărele-n crom,
Prinse-n lucii raze,
Zboară, nu mai dorm;

Se aude-o babă
Care are treabă:
Tare mai boceşte!
Cela ce loveşte
Clopot fără grabă...
Bine, bătrâneşte;

Se aude popa
Când cu mâna, hopa!...
"Strânge"... aleluia!
Cruce acestuia
Făcând lin cu roba;

Vin cu ochi sticlindă,
Gura aburindă
Că e frig şi ger,
Mâna să întindă,
Pomană să prindă,
Că de nu, ei cer!

Sunt sărmanii lumii,
Cei ce nu muncesc,
Beau doar şi mănâncă
Şi vorbesc cu pumnii,
Nu se obosesc
Cu vreo treabă-a face,
Căci destul de greu
E să fii sărman si pe sine-a place;

-"Să muncesc chiar eu 
când în graba mare
Fiecare moare
şi pomană face"?!!...

Cu privirea-n jos,
Vântul ne străbate;
Bocetele cos
Amintiri curbate;

Te-ai petrecut şi tu...
Din colivă-am luat,
Lacrimă-am vărsat
Fără-a spune "nu";

Ştiam c-ai să pleci
Fără să te treci...
Ai fost un rebel
Tânăr, arătos;

Cine este el?...
Este doar... un miel;
Mortul cel frumos.