Veronica Simona Mereuta

Ma-ntrebi ce ascund
atunci cand nu spun ce-astepti sa auzi
Tu,
doar respira pana la trei
si numara adanc
treptele ce in mine coboara
De ai sa te cauti acolo,printre amintiri
n-o vei gasi
pe ea
Clipa ce in tine urca
si-ti spune cum e iubirea de-acum,
nu vrea sa stie cat e de mare lumea
cat de departe totul

Nu incerca sa ma intelegi
dinauntru inafara
si, crede-ma!
precum noaptea,
fiecare stea

Cântec despre dragoste de Boris Ioachim

Când iubeşti, ţi-e pasul sigur, călcând slobod şi vioi

Şi privirea-ţi înfloreşte când rosteşti cuvântul „doi”.
Semenii ţi-i simţi prieteni şi să-i înţelegi înveţi
Iar un zâmbet cald te face, dintr-o dată, să te-mbeţi.

Grijile dispar în ceaţa înnoratului trecut
Fleacuri par acele lucruri care, odată, te-au durut.
Zilele ţi-s luminoase – fie ploaie, fie ger
Iară noaptea gându-ţi zboară către stelele din cer.

Când iubeşti, cu încântare poţi ţinti spre viitor
Căci iubirea te preschimbă din pietroi în fulg uşor.
Într-un veac în care banul este un ciocoi hapsân –
Vreau iubirea să-mi domine sufletul – ca un stăpân.

Când iubeşti, pare că cerul se deschide, dintr-o dat’
Ca un trandafir albastru, de lumină-nrourat.
Toate căile par drepte, fără pic de povârniş
Şi-o căldură te cuprinde, calm şi tandru, pe furiş.

Te simţi bun – un fel de rege, înţelept şi altruist…
Veselia-ţi este mamă şi nu ştii ce-nseamnă „trist”.
Primăvară-ţi este viaţa, chiar de afară-i iarnă grea –
Şi pe frunte, drept pecete, porţi, mereu, rază de stea.

Ştiu, iubirile-s făcute să se stingă – când şi când…
Însă, dragostea nu moare pe deplin, nicicum, nicicând.
Cred că dragostea-i menirea – idealul vieţii-ntregi
Şi-i de ajuns să fii doar sincer ca să poţi s-o înţelegi.

Lume, lume – hei, prieteni, când iubeşti eşti CINEVA
Altfel viaţa-i doar un teatru, plin de măşti şi mucava.
Când iubeşti, nu te simţi singur – fiindcă poţi să mai visezi –
Fără dragoste, prieteni, nu-nfloresc pomii în livezi.

Şi atunci, ce îţi mai rămâne, pentru ce să mai trăieşti?
Stearpă şi pustie-i viaţa, când nu poţi să mai iubeşti.
Fără noimă îţi e calea – chiar şi ţie-ţi eşti intrus;
Dragostea nu are moarte – fiindcă-i dar venit de Sus…

Sa te gandesti la mine... de Lacramioara Lacrima

Sa te gandesti din cand in cand la mine
Ca sa te simt, sa-mi fie bine...
C-atunci cand noaptea iarasi vine
E tare greu sa fiu fara de tine
In loc de somn, dorul revine,
Visand din nou spre amintiri senine.
Cand stelele pe cer se aduna
Cu luna lumineaza impreuna
Privesc pe geam, e liniste,
Ma bucur de acea priveliste
O lacrima in ochi apare
Dar, eu zambesc privind in departare
Si te zaresc in taina cea albastra
Parca-mi surazi asa pe la fereastra...
Ce bine ar fi sa imi patrunzi in casa
Sa ma saruti, sa-mi spui..."Frumoaso,
eu pentru tine am sosit
hai, lasa-ti gandul obosit
pe pieptul meu capsorul vin sa-ti pui
a mea tu esti, nu esti a nimanui,
ca te iubesc enorm, tu stii deja,
primeste acum toata iubirea mea!"
Atunci, in brate-ti m-ai cuprinde
In somn usor a mele gene s-ar inchide...

Sa te gandesti din cand in cand la mine
Cand ti-este greu sau ti-este bine
Cand zori de ziua, veseli, se vor ivi,
Si soare dulce, ei vor prevesti,
In roua dimnetii, intr-o primavara,
Sa-mi simti sarutul, cel dintaia oara,
Ca raze vii, de soare, cu caldura,
Ce in curand vor incalzi natura
Iar ziua intreaga sa iti fie buna
Imaginandu-ne-mpreuna...
De-ar fi sa ploua cu stropi mici,
Sa stii ca sunt, voi fi aici
Si ca nicicand nu te voi parasi
Am sa te astept in fiecare zi
Ca norii vin dar pleaca toti cu vant
Insa iubirea noastra e oricand
O flacara ce stropii nu o sting
Ce e in noi si o simtim arzand,
Ca timpul trece si noi dam o sansa
Sa ne-mplinim un vis si o speranta...
Iubirea-nvinge si nu ne joaca feste
Ea e frumoasa ca o tainica poveste
Noi o traim cu multa bucurie...
Gandindu-te...sa te gandesti la mine...

Socoteli de Costel Suditu

Spăşit, cu talpa răscoleşti prin colburi

După amintiri,
Şi stai dormind prin călătoare scorburi
Fără să te miri
De ce-a vrut viaţa pentru tine-mbătrânind
Cât ai sperat,
Că va fi soare, cald şi bine, şi linişte
Ca-ntr-un palat;

Gândeşti că tot ce te-nverziră şi ofiliră,
Parcă-au fost,
Nişte cuţite ce în tine ascuţişul şi-l tociră,
Fără rost,
Cuprins treptat de îndoieli urzind noi paşi,
Pe drumuri vechi,
Eşti străbătut de opinteli ce ţi se par acum,
Străvechi;

Gândeşti la primele-nceputuri când nu ştiai,
Să hotărăşti,
Când mulţumit erai cu viaţa şi nu ştiai,
Să te mândreşti,
Când ziua îţi era lumină iar noaptea somn,
Cuminte,-adânc,
Când nu-ntrebai ce-o să mai vină şi nu încărunţeai,
În gând;

Acum ţi-e noaptea zi, iar ziua îţi este
Trai istovitor;
Ţi-ai luat pe ce-ai trăit simbria, chiar dacă-ai fost
Nesimţitor.

Zbor... de Lavinia Amalia

Zbor spre soare cu aripa stransa

Ma arde caldura din raza patrunsa
Pana-n atomul pulsand in suspine
Scriindu-mi istoria citita de tine...
Si pensula-mi canta pe panza pustie
Vartejul de doruri tasnind bucurie
Dezbrac de culori curcubeul in soapte
Luminand negura cu lieduri abstracte
Sadesc implinirea in tamplele-mi coapte...

de-atunci de Leonid IACOB

Iubirea s-a înfăşurat

în albe întoarceri
cu răsuciri de aur în plete.
I-am privit ochii
încărcaţi de promisiuni
şi i-am răcorit sufletul
arzând de dorinţă.
De-atunci tot doarme
ascunsă-ntr-o floare.

Leonid IACOB

Eliberează visul de Carmen Zaniciuc

Nu păstra nici un vis în sertar,

De-l închizi acolo, poți să arunci cheia;
Cine mai are nevoie de renunțări
Cu jumătate de final?

De-i vechi, așează-l într-un tablou,
Privește-l, fără să-l atingi,
Și nici o clipă să nu desprinzi,
Căci toate amintirile se vor surpa.

De-i nou-născut, înfașă-l
În panzele albe ce te îmbie,
Cât să învețe zborul și avântul
Apoi eliberează-l cu tine.

VREAU IUBIRE de Ines Popa

Hoinare doruri vin și pleacă-n grabă 
Într-o poveste parcă ancestrală, 
Tu porți orgolii ca pe o podoabă 
Și îmi vorbești c-o liniște formală. 

Nedezlegate noduri ne mai leagă, 
Noi stăm tăcuți la capete de poduri, 
M-am dăruit cu dragostea întreagă, 
Tu irosești iubirea prin exoduri. 

În lanțurile clipei se zbuciumă suspine, 
Jăratice nestinse s-au reaprins în gânduri, 
Noi rătăcim prin nefirești destine 
Și bâjbâim prin labirint de ziduri. 

Nici vorbă să-ți semnez vreo condamnare, 
Aruncă spada,vreau din nou iubire, 
Renunță la spășita resemnare, 
Prea ne iubim să-ți fiu doar amintire!

Ines Popa 

DOAR ADEVĂRUL de Irina Nedelciu

Cât mi-aş dori să-mi vii, în aste clipe,

Când totu-mi pare searbăd şi urât,

Să mă alinţi şi să îmi spui cuvinte,

Să-mi furi tot ce e grijă, cu-n sărut.

E numai vis de vară şi eu ştiu iubite,

Că între noi nimicul a rămas nimic,

Dar inima îmi strigă... şi mă minte,

Că-ţi umblu seara-n gânduri şi-n ilic.

Cât mi-aş dori minciuna să-mi strănute

Numai particule-nstelate de-adevăr!

Ca viaţa-mi să se-nalţe, să se-avânte,

Spre constelaţii-n universul ce-l ador.

Că m-ai iubi ?.. Sau nu ?... doar adevărul

Ar proteja tot ce ne leagă... pe noi doi,

Te rog iubite, hai, tu spune-mi totul

Cât mai curând... să ştiu ce-i între noi.

Irina Nedelciu la 20 iunie 2012

Cu tine sunt, cu mine eşti... de Nicoara Nicolae-Horia

Cu mine eşti, cu tine sunt,

Nu-i tihnă unul fără altul,
Cum nu-i adâncul fără-înaltul,
Nici fapta fără de cuvânt.

Vorbească lumea, ce ne pasă!
Te scriu şi nu-i fac niciun rău,
Eu-mirele şi servul tău,
Iar tu- de-a pururea mireasă.

Cine ţi-a spus întâia dată
Că viața-i fum de nu iubeşti,
Să aibă veşnicia toată-,
Cu tine sunt, cu mine eşti...