Juna de Costel Suditu

Ai zâmbetul ca raza ce mângâie pământul

După ploi,
Şi parcă ochii, raze îţi aruncă
Înspre noi;
Cu mersul, un fuior de fum în vânt
Ce unduieşte,
În jurul tău faci zarea, ţinut în care viaţa
Străluceşte;

Atâţia soli din soare spre tine
Când plecară,
Că nu vor fi văzuţi, că nu-ţi vor fi pe plac,
Ei nu-şi imaginară;
Tu străluceşti mai tare, faci Luna
Să-nnopteze
Încet, cum molcom visul, adoarme
Simţuri treze;

Dar ai o teamă jună, o teamă care
Parcă,
Cu frumuseţi şi zâmbet spre Abis
Te îndreaptă;
Gândind că în iubire tot rostu-i în 
Prudenţă,
Vei pierde strălucire şi şarm, 
Din inocenţă;

De teama asta, stele, ce-au strălucit
Odată,
Se-nvăluiesc acum, în mantia
Brodată,
De apa licărindă, pustie pe sub 
Lună
Frumoasă şi zglobie şi inocentă
Jună!

ZBOR PE NOR... de Patricia Serbanescu

aş vrea să zbor în ceruri, cutreierând pe-un nor..

şi să-mi aleg popasul, ades, prin al tău păr
să-ţi mângâi pletele ce flutură în zori
azur prelins pe trupu-ţi, unde se-ntrec fiori…

s-aduc pe ceru-albastru, pârjol cu harul firii 
văzându-mă cum sunt croită, să fiu sclava iubirii, 
scântei de rug să-mpraştii din tainica creaţie
să fiu o floare scânteind, o muză-n emulaţie...

ţi-aud doar cântul, unde să pun veşmântul
să nu-l strivească noaptea cu flori de liliac?
când porii ţi-i sărut, până să bată vântul,
fiorii dintre patimi, spre seară am să-i desfac...

văd steaua căutată, cum vine către mine
cu paşii ei tomnatici, parcă... s-a rătăcit,
îmi plâng doar în surdină, tăcerile divine
strivite flori crescute din noi, ce-au ofilit...

în noapte luna urlă şi roşu voal şi-a pus
prelinsă-i roua printre crini, părând cernută,
întind aripi de îngeri ce flutură-n apus....
prin noaptea răstignită, ce-atinge... şi sărută.

Târziu de Veronica Simona Mereuta

înserarea coboară în mine

precum o găleată dornică de umplere,
către prietena nerăbdătoare să-i potolească
setea de uitare 

ea,mireasa nesfâşitului dor de poveste,
surpată între pietrele din adanc,
doarme cu mainile împreunate,
a deznădejde

ruga dinaintea somnului o priveşte,
plecarea nu se mai încalţă cu graba de mâine,
îşi caută cuvintele,mai degrabă rostul,
dorinţa de albastru urcuş

"nu mă uita", blestemul indulcit cu lacăt de amintire,
mă ţintuie de-o cruce al carei îndemn la nemărginire
n-am să-l înţeleg,chiar dacă-l port,
zălog de închipuire al lutului ce sunt!

18.06.2012
Vero

Printre stele de Costel Suditu

Sus, pe ramură de stele

Leagănă visele mele;
Leagănă săruturi dulci
Peste care să arunci
Tu, mireasmă de iubire
Cu dorinţi de împlinire;

Şi mai leagănă suspine,
Singură, când fără mine
Tot şopteşti înfrigurată
Teama c-ai să fii uitată
Bolţii care stă-nstelată
Aşteptând să faci un semn;
Ca de-acolo să te chem,
Tu să vii să legănăm
Stelele, să bucurăm
Multe vise rătăcite
Şi prin inimă şi-n minte,
Ca la urmă, legănaţi
Să fim şi noi, alintaţi
Cum sunt norii mici de Lună
Ce se plimbă prinşi de mână,
De cuprinsul bucuriei,
Ce vrea paşii veşniciei,
Ca iubiţi, să râdem când
Amândoi vom fi un gând;
Unul mic, dar cât pământul,
Iar îmbrăţişândă vântul,
Să fim zâmbetele noastre
Flori de cer în stele glastre;
Alergândă prin albastru
Strălucind raze de astru
Când acei ce se iubesc
Şi-n sărut pe cer privesc,
Să ne vadă aripi prinse
În săruturi şi în vise.

De-aş face... de Costel Suditu

De-aş face-un curcubeu din gândurile mele,

Aş umple-ntreaga lume de culori şi stele,
Iar din iubirea mea o punte de aş face,
Ar prinde-ntreaga lume şi nu s-ar mai desface;

Din sufletu-mi de-aş face un limpede izvor,
Cei însetaţi dintr-însul de-or bea, în veci nu mor,
Dar din durerea mea de-aş face o cărare
De va păşi pe ea, oricine singur moare;

De-aş face-un cer deasupra doar din dezamăgiri,
Cei ce-or privi la dânsul s-ar umple cu-amăgiri,
Iar din fiori ce-n viaţă prostia mi i-a dat
De-aş face pe-o colină un prea frumos palat,
Toţi cei ce-n el s-ar duce ar râde ca pierduţi,
Şi de-ncălţaţi or merge ei vor ieşi desculţi;

Din tot ce-am îndurat spre binele a face
Un lac de-aş închega ce peste tot ar place,
Va fi frumos deasupra şi roată împrejur,
Dar înăuntru rece, neprimitor şi dur;

De-aş face din simţirea ce-o am doar pentru voi
O luntre peste ape cu vâsle mari şi noi,
Ar încăpea întrânsa şi proştii şi deştepţii,
Şi strâmbii... chiar şi drepţii

Căci inima de-aş face o încăpere mare
În ea ar încăpea întreaga noastră zare,
Nu ar mai fi idei şi fapte concepute
Să ţină-n slavă ura, suspine, căi pierdute.

‎...da-fé de Iurie Osoianu

Eu, Tudor Gheorghe în solii, trimis
Cu cântul meu pe plaiul României
-O flăcăruie a unei candele"n abis
Un dangăt trist , de clopot
în tăcerea Nemâniei...

...atât de singur împotrivă tuturor
Urât mărunt , urât pentru nimicuri
Ascuns în pasăre, deschis în zbor
Deschis în cântec
și deschis în vise...

Decând mă știu, mă știu venit
Din altă lume și din alte vremuri
Trimis de Infinitul infinit
Și de poeți trimis
și cu poeme

Prin recital de cântec- poezii
În stare să topească "n oameni fierul
-Prin foc ce arde"n tril de ciocârlii
Și"n vers nemuritor
de-a luil Vieru

Și prin simplețea erbii pe mormânt
Prin complicatul stropului de rouă
Încerc să va aduc printr"un cuvânt
Sublimul har ,
Dumnezeesc ,
și vouă...

Încerc să va transform din răi în blânzi
Și deznădejdea voastră în speranța...
Chiar nu vedeți că sunt că voi , flămînd
-De bunătate
sunt flămînd
și tolerantă...

Vă strig, vă rog , vă tot îndemn să reveniți
La frumusețea marțială a poeziei
Numai de ea mă poți să fii călăuzit
Prin tulburele vremi
a Nemâniei...

Dușmanii mei nu"s morile de vânt
E Capatos și generala îndobitocire
Și silicoanele prin care anticristul pe pămînt
Nu vrea
doar stapinirea trupului
ci vrea a firii

Și nu întîmplător am fost venit
Cu cântul meu pe plaiul l României
-O flăcăruie sunt de candelă"n abis
Un dangăt sunt de clopot
în tăcerea Nemâniei...

09 ianuarie 2012

****** de Iurie Osoianu

... când am venit pe lume

totul îmi părea real
şi sânul mamei
şi lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pămînt
azi viu mă culc
mă voi trezi frâmînt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenuşiu
de când si taica"n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în braţul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des mă vreau
unde de-o viaţă -sunt trimis
să stau la cald
acolo in... abis...

‎******** de Iurie Osoianu

...Splendoare și grație ...și dor infinit 

Prin hău din"tre degete trece 
Și pura chemare din ochii închiși 
Și surul peretelui ... rece.

Și linul bărbiei-oval pe obraji 
Și buze lipite cu sete 
Ce umbre din lista ființelor draji 
Dansează pe surul perete..?

Și ce amintiri din șirag de iubiri 
Pe sfârcuri de sâni se prelinge 
Ce liniște- albastră de dulci retrăiri 
Pe surul peretelui planje..?

Speranță de Vali Zavoianu

E limpede tot cerul și-i lumină

Dar strada plină-i de imagini sumbre
Ar trebui să fie zi senină
Și totuși este doar o zi cu umbre.

Pe chipuri trece-anapoda tristețea
Și-n pleoape-n loc de zâmbet curge cerul
Se mistuie din oameni frumusețea
Dispare fără urmă tot misterul.

Cu rânjet hâd te-ntampină la poartă
Un munte de probleme și necazuri
Ai da la schimb cu totul a ta soartă
Și-ai accepta orice, fără de nazuri.

De te-ai opri o clipă insă, umbră
Să poți privi in sus cu încântare
Ai ști că astăzi soarta ta cea sumbră
E numai fum in lumea schimbatoare.

E limpede tot cerul și-i lumină
Și-as vrea tu umbră să gasești speranță
Ar trebui să fie zi senină
Și intr-o zi va fi, cu siguranță!

19.06.2012, Zavoianu Vali

Anotimp de Vali Zavoianu

Iubite, bate vara in ferestre

Ciresii toti a dragoste miros
In noi vibreaza muzici de orchestre
Si cerul e atata de frumos.

Iubite, vara asta-i prea nauca
Si parca mult prea scurta pentru noi
Ii cer in gand de poate sa-mi aduca
Doar zile de duminica si ploi.

Iubite, imi e pana-n suflet vara
Si ziua toata un exil traiesc
Astept sa te imbratisez diseara
Si sa-ti soptesc din nou ca te iubesc.

Ce verde fara seaman ne imbie
Ce scurt imi pare maine, azi si ieri
Iubite,vara asta da-mi-o mie
Si inca alte saptezeci de veri.