Alexandra Manea - Dansul fulgilor de nea

Tot privesc pe geam de-o oră
Fiindcă-n astă dimineaţă
Fulgi pufoşi s-au prins în horă
Lunecând vrăjiţi pe gheaţă.
Recunosc un pas de samba.
Nu, e salsa! Ori cha-cha?
Doamne, cum îşi mişcă gamba
Cei doi fulgi dansând rumba!
Dar să-i vezi plutind pe-un vals!
Au atâta graţie!
Până când le cântă fals
Orchestra-n dizgraţie!
Fulgul trist, uşor confuz
Ascultă întruna blues,
Iar cel vesel, zâmbăreţ
Şi cu pasul săltăreţ
Pe doamnele fulg de nea
Le invita să nu stea,
Să danseze-n ritm uşor
Pe-al zăpezii fin covor.
Fulgii care-ascultă rock,
În copaci s-au agăţat;
Nu le pasă chiar deloc
Că e frig şi-au îngheţat!
Trei fulgi au făcut un pact
Şi parcă-s cuprinşi de febră,
Repetând de zor un act
Dintr-o operă celebră.
Favoriţii mei, să ştiţi,
Au format un grup de jazz
Şi sunt cei mai fericiţi!
Cât de mult vreau să dansez
Când aud a lor trompetă,
Pianul şi contrabasul,
Şi chitara cea discretă!
Dar un soare străveziu,
Văzându-i fără părinţi,
Îi ceartă pe-un ton hazliu:
Voi nu ştiţi să fiţi cuminţi?
De ce sunteţi zgomotoşi
Aşa dis-de-dimineaţă?
Oricât aţi fi de frumoşi,
Vă topesc ringul de gheaţă!

CAM – 19.02.2012

Radu Adrian Gelu - Mica artistă...

Izabel visează a fi artistă
pe şcenă ca bună solistă
şi exersează cu răbdare
să capete îndemânare...

Mângâie clapele la pian
acompaniată de motan
el torcând îi ţine măsura
din coadă dă ca pendula...

În acordurile muzicale
ciuleşte urechia dumisale
a ţine-n echilibru şoricelul
să nu alunece mititelul...

Prieteni bunii ei spectatori
se joacă-n linişte, ascultători
la blând tril de flaut aţipind
năsucuri-n blăniţe poposind...

Radu Adrian Gelu - Gara aşteptării tristă...

Se zice că doar gările plâng,
la trenul ce şuieră prelung,
fără a săruta puţin peronul,
trecând iute ca şi Simplonul...

O viaţă păzit-am mica gară,
tristă-n aşteptare să apară,
trenul cel mai dorit-n popas,
să aleagă peronul cel retras...

Doar timpul trecu-n rostogol
prin gara speranţei în survol,
căci trenul iubirii cel aşteptat,
a face popas, nu s-a deranjat...

Batista-n lacrimi am fluturat,
de pe peronul cel abandonat,
în fiece zi la trecerea-i grăbită,
iubirea nicicum a fi ademenită...

Una cu peronul, sunt chiar gara,
înecând disperarea iarna, vara
tot flutur batista în scrâşnetul
roţilor neoprite... e trist baletul...

Corina Nica - Nu-i așa?

Nu-i așa că duminicile s-au inventat să ne iubim?
Nu-i așa că lecțiile triste ne-au învățat să trăim?
Nu-i așa că mânuțele copiilor sunt cele mai frumoase flori?
Nu-i așa că peste suflete când nu mai ard cad ninsori?

Nu-i așa că prietenii sunt tot mai rari și mai interesați?
Nu-i așa că ne luptăm să ajungem ratați?
Nu-i așa că uităm tot mai des de Dumnezeu?
Nu-i așa că ne rugăm și facem bine mai greu?

Nu-i așa că ne pândesc toți așteptând să cădem?
Nu-i așa că nu mai știm ce-i noroc sau blestem?
Nu-i așa că se uită binele prea ușor?
Și că viața frumoasă va rămâne un dor?

Mirea Roxana Mihaela - Te rog !

Ma gandesc cat o sa mai pot
Sa trec mereu peste-acest hop
Sa am putere de te-a ierta mereu
Chiar de-arunci cu spini in sufletul meu

Desi am zis, nu am crezut
Ca visul nostru este pierdut
Nu-mi pot, viata, imagina
Fara prezenta ta in ea

M-ai dezamagit prea mult
Dar oricum nu vreau sa te uit
Nu pot, nu vreau, nu sunt in stare
Desi am dus prea mult in spinare

Caci cred ca-nseamna a iubi
Sa poti sa treci si peste fobii
Si am trecut de-atatea ori
Iubite, vrei sa ma omori?

Sunt si eu om pe-acest pamant
Si durera imi tot cant
As fi vrut sa-mi pot canta
Of, iubite, fericirea!

Ajuta-ma, te rog, din chinul asta
Caci numai tu ma poti salva
Cum Adam i-a dat Evei coasta
Asa ma poti reactiva!!!

Cat vrei sa te mai implor
Nu vezi ca mor de-al tau dor?
Desi tu ai fost vinovat,
Mereu, tot eu, sa ma razbat?

Of, te iubesc prea mult
Caci altfel n-as fi stat s-ascult
Tristetea pe care o cant
Cu-acest suflet neinfrant!

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 19.02.2012)

Alexandra Manea - Bucuros de iarnă

Iarnă tot mereu să fie!
Doamne, câtă bucurie
Doar zăpada să mă ştie!
Tot mă caută mămica,
Mă strigă de zor bunica,
Iar eu toată ziulica
Prin nămeţi m-aş tot juca,
Tăvăli sau alerga
Şi nici că m-aş sătura!
De când iarna a venit
Seara-s taaare obosit!
Nici nu ştiţi cât am muncit!
Vreo cinci oameni de zăpadă
Stau la pândă în ogradă,
De vine lumea să-i vadă.
Mături am împrumutat,
Morcovi din beci am furat,
Şi-apoi am improvizat
Nasturi, ochi şi chiar şi gură
Cu ce am găsit prin şură.
De-aţi vedea a lor figură!
Chiar şi-un iglu am clădit,
Dar găinile-au gândit
Că-i loc de cotcodăcit.
Aşa că mi-am zis îndată
Că-i mai bună-o cazemată
Pentru-armata îngheţată.
O, uitam că-ncepe-acuş
Concursul de săniuş!
Fuga mi-s pe derdeluş!
Dar dac-am întârziat,
Începutul l-am ratat
Şi-am căzut. Vai, ce păcat!
Supărat că l-am pierdut,
Zeci de bulgări am făcut
Şi ca un erou mă lupt.
Pe toţi eu i-am dovedit!
Mândru mi-s şi fericit
Că nici nu m-au nimerit!
Dar deja s-a înserat,
Mi-s flămând şi îngheţat,
Şi nu-s sătul de jucat!
Dar fug, căci mă ceartă mama
Că-i tare udă dulama
Şi-acuma imi dau eu seama
Că-s aşa de zăpăcit
De-o mănuşă-am rătăcit.
Şi-apoi mă tem c-am răcit!
Să vedeţi ce o să-mi facă!
Dar bunica de-o împacă,
Repede o să îi treacă.
Căci mă iartă maica mea,
Chiar de-ntâi în zeflemea
Mă cam ia. Draga de ea!
Aşa-s eu, un roşcovan
Pus pe şotii, năzdrăvan,
Ce mai, maaare pehlivan...

CAM – 18.02.2012

Augustin Septimiu Ion - Tina

Astă seară, lume bună,
Am venit și eu la voi,
Să petrecem împreună
Și să facem tărăboi.

Numele meu e Christina.
Așa scrie-n catastif...
Dar tăticu-mi zice Tina,
Nu stiu din care motiv.

Si sunt mare astăzi frate,
Nu mai sunt o copiliță.
Am cinci ani și jumătate
Si sunt star la gradiniță!

Toti baieții de prin clasă
Și din celelalte grupe,
Îmi tot spun că sunt frumoasă
Și c-ar vrea ca să mă pupe.

Dar eu sunt fată cuminte,
Nu pot să mă pup așa.
Doar cu chipeșul Axinte
Mă ascund după perdea...

Aștept înoșită toată,
Să mă dea ușor pe spate...
Hai băiete, hai odată
Că ajung la facultate!

Radu Adrian Gelu - Miţi bunicuţa...

A... Bună seara, cititori!...
cei cuminţi şi ascultători
vă spune Miţi bunicuţa...
Nu-i aşa, dragă vă e pisicuţa?...

Va-ţi spălat frumos pe dinţi,
în urechi şi pe năsuc?
Iute acum în pijamale
poveştii a-i da ascultare...

Uite, scrie-n astă gazetă
seara mâncând omletă
pe copii ca voi i-a durut
burtica şi somn n-au avut...

Voi însă a-ţi păpat ceva uşor
fără grăsimi grele doar lăptişor
şi n-o să vă doară ea burtica
nani dulce va fi toată nopticica...

Să vă mai citesc acum ceva
până pleoapa uşor vă va cădea...
Uite, zice că un băieţel la joacă
a rupt aşa, unui pomişor o cracă...

Copăcelul şi trist şi-ndurerat
toate crengile-n jos şi-a lăsat
plângându-şi rana în tăcere,
băieţelul având de rău părere...

Dragii mei au adormit, să-i adori
îngeraşi cuminţi şi ascultători
povestea voi citi-o-n altă seară
acum somnul dulce îi captivară...

Radu Adrian Gelu - Veronica-i mămică...

Of, of... nu mai ştiu nimica
de frăţiorii mei, de mămica,
ca mic ghemuleţ în scheunat,
de la lăptic bun am fost luat...

Împodobit la gât cu o fundiţă,
în coşuleţ am ajuns la o fetiţă,
drept cadou în loc de păpuşică,
că îşi dorea tare, să fie mămică...

Aducând coşuleţul... „Veronică!”...
zise tatăl... „Eşti acum mămică!
O dulce vie păpuşică ai în dar,
creşte-l tu pe băieţelul Cezar!”...

De atunci, ea îmi este mămică,
grijulie mă înveleşte-n păturică,
cu păpică mă îndoapă într-una,
în mângâiere cu drag totdeauna...

E tare fericită – „Zâmbeşte Cezar!”...
şi în coşuleţ mă arată exemplar,
privind-o în extaz cu ochi-mi mari,
din hăinuţa-mi moale de sugari...

Cu îngrijire, iată acum îs mare,
şi nu-mi pică bine-n continuare,
să fiu bebiţul înfăşat şi îmbrăcat,
cald-n casă, eu tot sunt încălţat...

Zavoianu Vali - Nazdravaniile Marei (VI)

Iuhuu, bine v-am găsit!
Iarăşi Mara, aţi ghicit!
Azi vă spun o-ncurcătură
Dintre mine şi...natură.

Într-o zi aşa senină
Mă plimbam eu prin grădină
Şi-am văzut un gândăcel
Singurel şi vai de el.

L-am luat uşor pe-un ziar
Şi l-am dus în casă dar
S-aibă şi-el acoperiş
Să nu doarmă-ntr-un tufiş.

Ca să nu se plictisească
I-am găsit apoi o broască
Verde cu ochi bulbucaţi
Sper c-o să se facă fraţi.

Cum erau singuri pe-aici
Le-am adus apoi furnici
Multe, câte-am apucat
Fiindcă nu le-am numărat.

Am văzut apoi confuze
Două roşii buburuze.
Staţi! Că Mara nu vă lasă
Ia... vă dau şi vouă casă.

Şi-apoi fluturi şi o râmă
Cu tot cu pământ, în mână
Le-am făcut la toate-un rost
Şi le-am dat un adăpost.

În caz că le va fi foame
Le-am adus şi frunze, poame
Tot ce am găsit pe jos
Şi-am crezut că-i de folos.

Şi-am mutat natura-ndat"
Toată...la mine în pat!
Mişunau în voie toate
Peste pernele curate.

Taare hărnicuţ-am fost
Şi le-am pus la adăpost
Ferite de ploi să stea
Toate în camera mea.

Dar când treaba era-n toi
Şi făceam un muşuroi
Chiar aicea pe covor
(Dedicat furnicilor)...

Vine pe nepusă masă
Mama de la piaţă-acasă.
Gândeam că s-o bucura
Văzând azi camera mea.

Da de unde! Zice iată,
Că-s o zgâtie de fată.
Să dăm afară gândacii
Să stea-n grădină săracii.

Şi broscuţa mea sărmana
Uite-o dă afară mama,
Muşuroiul l-a stricat
Gâzele le-a alungat.

Şi mă ceartă cu amar,
C-am pământ în buzunar
Cică să-i explic îndat"
Ce-i cu frunzele din pat!

Păăăăi, eu nu am nici o vină!
C-am făcut din pat...grădină.
Şi-uite, nu sunt înţeleasă
Că le-am dat şi lor o casă.

Uof, că nu mă dumiresc
Oamenii mari cum gândesc
Să citiţi ce-am scris şi poate
O să îmi daţi voi dreptate.

C-am făcut faptă măreaţă
Nicidecum o boroboaţă.
Şi-apoi cine şi-o da seama
Să-i explice şi lui mama!

Hai, vă pup...mă duc în casă
Până mâine am pedeapsă.
Aşa că lipsesc puţin....
Să fiţi cuminţi până vin! :)))))

18.02.2012, Zavoianu Vali