Mihaela Aldea - Candva...

Cândva, eram doar două arip(e)
Mi-e teamă...pe când vom fi... două căderi
Dintre un ieri, desenat cu câteva clipe
Şi-un mâine, cântat de azi...nicăieri.

Cândva, pluteam pe oceanul de rouă
Al minusculului vis, mustind de culori...
Însă, astăzi ucid albul in două...,
Rămânând suspendată nesupusei candori.

Cândva, eram eu... aceiaşi cu mine...
Şi-aripă de vis, şi-aripă de gând.
Cascade, azi au venit în neştire...
Să-mi ucidă... nicăieri cu nicicând.

Augustin Septimiu Ion - Tie

Vad ce-i mai frumos, in tine!
Dumnezeu cand te-a facut,
Cred ca s-a-ntrecut pe sine
Dandu-ti bun, tot ce-a avut.

Iar cum eu in viata asta
Am iubit tot ce-i frumos,
Te-am dorit din prima clipa
Din crestet si pana jos.

Ai avut atatea chipuri
Cu care m-ai mangaiat,
Printre darnice-anotimpuri
Ti-am fost vesnic rasfatat.

Te vreau dragoste, pe tine,
Nu conteaza de-am sa cad.
Stiu ce va urma preabine:
Zbor din rai si pana-n iad.

Vreau plutire si visare,
Tanguire de viori,
Si sa pierd - din intamplare...
Tot sistemul de valori.

Cand ma voi trezi, sau unde,
Cat de mult voi suferi...
Reziduri contractuale -
Ce conteaza-i ”A IUBI”!

Jur ca te iubesc, femeie!
Eu, eternu-ndragostit -
Si de ma nasteam ca tine,
Tot femeie-as fi iubit!

22.10.2011

Radu Adrian Gelu - Alerg dar n-ajung la tine...

Alerg deşi nu mă mişc,
visez deşi eu nu dorm,
întind mâna,
deşi nu te ating,
pipăi timpul orb arzând
gând şi dorinţă...

Alerg iute când domol,
printe patimile cernute,
în iluzii drămuite,
deşi speranţa-i vie,
închid ochii ca să zbor
la privirea-ţi azurie...

Alerg după pasu-ţi agale,
uitat-am să mă şi-ncalţ
prin zăpada mare,
care tot te îndepartă,
deşi inima-ţi în poartă
m-ar aştepta odată...

Alerg în alergarea pustie,
pe cioburile iluziei sparte,
dulce amăgire,
deşi amară-n realitate,
sufletu-mi liber-n colivie
e legat de a ta soartă...

Radu Adrian Gelu - Asta e…

Ca o fatalitate-n zborul sihastru,
e adânc în mine, totuşi departe
e în sufletu-mi pustiu, tainic chin,
iubirea de iubire, mi-e deşertăciune…

Alergam fără a şti, doar poate-n vis,
a simţi cea ce-mi cerea dorinţa,
prea timidă-n şoaptă ca ea să urle,
îngenuncheată-n nevoi, ca şi mută…

Şi alergând cu eu-mi prea tăcut,
de câte ori nu m-am îndrăgostit,
de-o clipă şi apoi de altă clipă,
şi trecu clipa, crezând a fi eternă…

Corina Nica - Comori

Sunt pe lume comori mai de preț decât viața.
Ele iubesc și surâd dimineața.
Pentru ele ni-i ziua de-a pururi senină
Noaptea-i glas de viori și poem de lumină.

Sunt pe lume atâtea și atâtea valori
Pentru care aștept trezirea din zori.
Dacă știți să numiți ce doriți să iubiți
Pe copii și-al lor zâmbet, vă rog, ocrotiți!

(8 februarie, 2012)

Corina Nica - Sunt...

Sunt ceea ce sunt, nu mă schimbă nimic
N-am la voi datorii, mă loviți, mă ridic.
Poate nemulțumiți și frustrați veți privi
Și în suflet la voi și-o s-aveți ce găsi.

Sunt aceea ce-a dat făr’ să ceară ceva
Și-a primit răutăți ce-au durut-o cumva
Dar nu cer să-nțeleagă acel ce rănește
Căci ușoară e calea celui care lovește.

Sunt prea mică să schimb stilul vostru de-a fi
Nici nu vreau, nici n-am timp, nu mai sunteți copii
Am un singur mesaj: când călcați peste suflet
Aveți grijă măcar, nu v-atingeți de zâmbet!

(8 februarie, 2012)

Corina Nica - Sfârșit de săptămână în familie

Am nevoie de o zi sau două de reculegere
Să uit de prietenii nereușite, de alegeri greșite.
Poate va fi mai fastă viitoarea-mi alegere
După ce mă adun piesă cu piesă, cuminte.

Poate mă vor ispiti și alte ocupații ofertante
Dar voi zice NU răspicat chemărilor lor
De azi mă voi concentra pe temele de mate
Îi voi duce pe pici la dansuri și pe mine la coafor.

Poate credeți că mă mint, dar sunt importante
Aceste retrageri după perdea
Parcă și de credință te simți mai aproape
Când zâmbesc toți din familia ta.

Îmi voi mângâia copiii cu dragoste de mamă,
Voi cânta un cântec de leagăn pe înserat,
Voi ști din nou cum mă cheamă
Și te voi privi în ochi, dragul meu, cu-adevărat.

Corina Nica - Poveste târzie de dragoste

Ai picurat prea târziu
În tristul lac al existenței mele
Strop de lumină purpuriu
Căzut dintr-o ploaie de stele.

Noaptea, te-ai strecurat prin fereastră,
Întunecând camera, alintându-mă,
Începând tulburarea noastră
Căutându-mă și iubindu-mă.

A răsărit foc ciudat între noi
Împletit cu-ntuneric și zâmbete.
Lumânări au luminat culcușul apoi
Și ne-au desenat fericit umbrele.

Atât de frumos, de necrezut de al meu
Ai fost tu! Iară ea, parcă n-aș fi fost eu!

(Corina, 9 februarie, 2012)

Radu Adrian Gelu - Gara sufletu-mi pustie...

Dulce ca o nimfă, mă găsii de faun,
pieptu-mi arzând făcându-l scaun,
în sala de aşteptare-n pelegrinare,
tu poposii doar pentru o alintare...

În zvâcnet de aşteptări neostoite,
cu inima-n tăcute cristale ciobite,
pieptu-mi larg se deschise frunţii,
ce-l sărută în adiere cu cârlionţii...

Privirile îngemănate-n iute pară,
aprinzând scânteia chiar în gară,
duse vâlvătaia-n iubire fierbinte,
nu ştiu, cât îţi mai aduci aminte...

Sufletu-mi pe rug ferice mistuit,
ca Phoenix arzând, s-a îndrăgostit,
credul că-ţi vei opri la el pribegia,
îţi deschise inima să-ţi fie magia...

Fără un cuvânt de adio ai urcat,
tăcută-n trenul căutării-ţi abonat,
în parcurs de geografie tot să fie,
destinul focului ideal, ca utopie...

După scurta-ţi călătorie şi popas,
revenind în gara unde-am rămas,
şoptind uscat un adio, iar ai plecat,
şi alt cardinal punct ţi-ai adăugat...

Corina Nica - Daniel și Ioana

Dincolo de lume era Daniel
Pământ în care Ioana a găsit sprijin sincer
Trupul lui nu mai asculta de el
Cuvântul lui era tunet și fulger.

Ioana îl căutase în lacul adânc al sufletului
Și-l găsise greu, printre rime rătăcit
Golul din el semăna cu singurătatea spiritului
Întemnițat într-un trup neiubit.

Glasurile lor sângerau de dorință
Pașii lor lăsau urme fierbinți în trotuar
Iar orașul era pentru ei ca o temniță
Într-o lume ca un imens felinar! 

(Corina, 9 februarie, 2012)