Corina Nica - Daniel și Ioana

Dincolo de lume era Daniel
Pământ în care Ioana a găsit sprijin sincer
Trupul lui nu mai asculta de el
Cuvântul lui era tunet și fulger.

Ioana îl căutase în lacul adânc al sufletului
Și-l găsise greu, printre rime rătăcit
Golul din el semăna cu singurătatea spiritului
Întemnițat într-un trup neiubit.

Glasurile lor sângerau de dorință
Pașii lor lăsau urme fierbinți în trotuar
Iar orașul era pentru ei ca o temniță
Într-o lume ca un imens felinar! 

(Corina, 9 februarie, 2012)