Radu Adrian Gelu - Alerg dar n-ajung la tine...

Alerg deşi nu mă mişc,
visez deşi eu nu dorm,
întind mâna,
deşi nu te ating,
pipăi timpul orb arzând
gând şi dorinţă...

Alerg iute când domol,
printe patimile cernute,
în iluzii drămuite,
deşi speranţa-i vie,
închid ochii ca să zbor
la privirea-ţi azurie...

Alerg după pasu-ţi agale,
uitat-am să mă şi-ncalţ
prin zăpada mare,
care tot te îndepartă,
deşi inima-ţi în poartă
m-ar aştepta odată...

Alerg în alergarea pustie,
pe cioburile iluziei sparte,
dulce amăgire,
deşi amară-n realitate,
sufletu-mi liber-n colivie
e legat de a ta soartă...