Ca o fatalitate-n zborul sihastru,
e adânc în mine, totuşi departe
e în sufletu-mi pustiu, tainic chin,
iubirea de iubire, mi-e deşertăciune…
Alergam fără a şti, doar poate-n vis,
a simţi cea ce-mi cerea dorinţa,
prea timidă-n şoaptă ca ea să urle,
îngenuncheată-n nevoi, ca şi mută…
Şi alergând cu eu-mi prea tăcut,
de câte ori nu m-am îndrăgostit,
de-o clipă şi apoi de altă clipă,
şi trecu clipa, crezând a fi eternă…
e adânc în mine, totuşi departe
e în sufletu-mi pustiu, tainic chin,
iubirea de iubire, mi-e deşertăciune…
Alergam fără a şti, doar poate-n vis,
a simţi cea ce-mi cerea dorinţa,
prea timidă-n şoaptă ca ea să urle,
îngenuncheată-n nevoi, ca şi mută…
Şi alergând cu eu-mi prea tăcut,
de câte ori nu m-am îndrăgostit,
de-o clipă şi apoi de altă clipă,
şi trecu clipa, crezând a fi eternă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu