Daniel Ali Salomia - Închideţi-va aleşii...

Ar trebui, ca sa platiti,

Pentru vorbele in vant.
Pe care voi va construiti
Regate si cu care cumparati,
Incredere,mandate,puterea,
intr-un cuvant.
Si lanturile grele sa va lege,
Asa cum pe noi ne leaga,
Viata grea...ascultatori, de
lege.
Pe care voi o fauriti spre a
sterge:
Ce ati fost, ce sunteti si apoi,
a va
dezlega.
De ce ati promis candva
Si nu veti realiza nicicand...
Decat, cand cineva:
Cei ce v-au ales
Va vor priva
De scumpa libertate. Doar
asa veti
cantarii, cuvant

Octavian Petrescu - Cele 10 porunci

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
Urmează-ţi calea dreaptă, crezând în Dumnezeu,
Acela doar pe care strămoşii ni-L lăsară
Să Îl purtăm în suflet, la bine şi la greu!

Să nu-I faci chip cioplit, nici altă-asemănare,
Căci şi noi suntem unici, aici pe veci stăpâni,
Şi-n faţa lumii care ne-a judecat credinţa,
Drapelul tu ridică-l, cinsteşte-i pe români!

Cinsteşte-ţi tatăl, mama, ca bine să îţi fie,
Şi mulţi ani, tu, române, să ai pe-acest pământ,
Căci de-ţi ignori părinţii, originea, străbunii,
Viaţa asta toată e doar o frunză-n vânt.

Să nu ucizi speranţa, să nu laşi nepăsarea
Să-ţi fure demnitatea! Nu fi un evadat
În faţa celor care murit-au pentru ţară,
În faţa celor care la luptă au plecat!

Nu crede în minciună, iar tu la rândul tău
Nu da drumul minciunii să-şi facă loc în lume.
Când cineva răneşte nevrând trecutul tău,
Arată-i cartea sfântă, istoria îi spune!

Că îi purtăm cu stimă în sufletele noastre,
Pe-aceia care-n luptă odată au pierit,
Şi stima pentru ţară e cu atât mai mare
Cu cât nu li se lasă mormântul liniştit.

În sufletele noastre se-nalţă astăzi steagul
Spălat cu sânge, lacrimi şi pierderi omeneşti!
A venit timpul astăzi să înviem în inimi
Tot ce-am lăsat să moară pe câmp la Mărăşeşti!

A venit timpul astăzi să fim uniţi cu toţii
Şi să-L avem în frunte pe Însuşi Dumnezeu,
Să facă El dreptatea cu viii şi cu morţii,
Iar noi să-I fim alături, la bine şi la greu!

(Octavian, 2011)Vezi mai mult

Ene Adrian Daniel - Vestitorii crizei

Se zvonise că-n pădure
Vodă e porcul mistreţ,
Tăia totul c-o secure,
Nu punea pe viaţă preţ.

Într-o zi, de mai, frumoasă,
Zi de rai provincial,
Stăteam liniştit la masă,
Totul decurgea normal.

A venit o păsărică;
Zgribulită, mi-a şoptit:
-Penele îmi cad de frică,
Din tufişuri am fugit!

A venit o pitulice
Cu un glas piţigăiat;
N-avea aripă şi-mi zice:
-Mi-a rupt-o şoimul mascat!

A venit o coţofană
Glăsuind fără accent:
-Sunt săracă, sunt orfană,
Mă macină boala lent!

A venit o căprioară -
Ochii plânşi, tăcut izvor
Ce curgea întâia oară
Pe o rană la picior.

Au venit şi rândunele
Prima dată cuvântând:
-Ne apasă biruri grele,
Vom uita zborul curând.

A venit şi cucuveaua,
Noaptea-i plină de fiori;
Îmi zicea mişcând perdeaua:
-Codrul moare până-n zori!

Dintr-odată, un sticlete
Din neant a apărut;
Mi-a zis "Eşti haiduc băiete!"
Sau mie mi s-a părut?

Lângă el stătea o caţă;
Era blondă. Pe cuvânt!
La mijloc, purta o aţă
Să nu-i zboare frunza-n vânt.

Au venit în haită corbii -
Delegând unul pitic,
Ţopăia zicând: "Voi, orbii,
N-o să mai vedeţi nimic!"

Mi-am pus mâinile la tâmple,
Parcă am înnebunit.
Văd paharul cum se umple
De atâta ciripit.

Guiţând, la geam apare
Vodă porcul. Era chior!
Nu vedea că-i disperare,
Şi-am pus mâna pe topor.

Liniştit, îmi fac valiza -
Sunt al vieţii animal;
M-a făcut o fiară criza -
Din om bun, un criminal.

La stilou mi-au pus zăbrele,
Stau în carceră închis,
Dar vin seara păsărele
Şi-mi dau pene pentru scris.

Stelian Maria - Scrisoare deschisa catre Dumnezeu

Ai doamne mila azi de carnea mea
Mi-e sfanta Libertate biciuita
Si fa din mine patima ori stea
Dar nu-i lasa sa ma prefaca-n vita !

Mi s-a urat de-acest sfarsit de veac
Si nu mai am nici lacrima sa-ti scriu,
Mai da-mi putere Doamne, pentru leac,
Sa-mi razbun copiii cat sunt viu...

Cum poate-acest pamant sa ne mai tina ?
Noi suntem primitivii care-am fost,
Purtam cu totii-n spate cate-o vina
Caci vrem mariri si-n zilele de post !

Mai treci din cand in cand si pe la noi
Macar sa stim cum este pe la tine,
Magarii nostri imbraca piei de boi
Ragnind la noi ca sa ne fie bine...

Ori scrie-Ne asa cum fac poetii
Si-ti dam adresa, poate ne gasesti...
Suntem in Piata Universitatii
La kilometrul zero, Bucuresti !

Radu Adrian Gelu - Cu viaţa-mi dau întâlnire

Visător captiv în zile apuse,
mă frământ ca veşnic călător,
căutător, printre clipe scurse,
îmbătat hoinar-n lacrimi izvor…

În palmă-mi este el sufletul,
despicat în trecuta fericire,
printre degete curge ţipătul,
numai timpul are nemurire…

Înconjurat de vise şi umbre,
aşez pe altarul veşnicului eu,
spiritul în gânduri profunde,
ce le întâlnesc chiar mereu…

Gândul, e sclavul a ce va fi,
inima, stăpână a ce-a fost,
destinul, golul la ce aş voi,
speranţa, totul are un rost…

Vechi manuscris numit destin,
arată că-s veşnic elff ce cată,
şi se tot îmbată-n viitorul divin,
răsfoindu-i filele, la cea urmată…

Mă smulg din reveria păpădie,
doar nebunii cred în nemurire,
păşind sfios în dulce nostalgie,
cu viaţa îmi mai dau întâlnire…

Zavoianu Vali - Daca...

Daca as fi iertare
M-as aseza in sufletele chinuite
Si as aprinde lumina
Acolo unde intunericul
A facut case de paianjen.

Daca am fi flori
Am inflori pur si simplu
Acolo unde am prins radacina
Fara sa conditionam Universul
Sa ne priveasca.

Daca as fi iarba de leac
As fierbe la nesfarsit
Daruindu-mi esenta
In licoarea ce poate vindeca
Toate suferintele lumii.

Daca am fi pictorii vietii
Am scapa ca din intamplare
Albul peste intreg tabloul
Oricat l-ar sterge timpul apoi
Umbrele de alb ar dainui.

Daca as fi nai
As aduna toti copiii
Sa sufle peste mine cu puritatea lor
Inaltand peste lume
Cea mai minunata doina.

Daca am fi daruri
Ne-am aseza zambetul
Dezgolit de ambalaj
Langa bradul de Craciun
Al sufletelor ce indura singuratatea.
30.11.2011- Z.V.

Daian Daniel - De cele mai multe ori e mai bine să taci

ne-am putea sprijini nerăbdarea
în ochii miopilor de la marginea oraşului
unde se face trafic cu speranţă noapte de noapte
tu ai putea să aduni în pumni zilele
aruncate de alţii


mă întreb
oare cât ar conta pentru tine
partea din care latră soarele


cuvântul uitat în albul ochiului nu deranjează
legănarea din şoldul tău de domnişoară
neiubită-n paşi
eşti ca un sarut pe buze din toate încheieturile


dar
poţi să stai liniştită
am sufletul biodegradabil de fiecare dată
când stai peste program

Octavian Petrescu - Poezii

 În sfârşit, mi-a apărut şi cartea (însă numai 150 exemplare)! Conţine poeziile “Baladă pentru Arusy”, “Mama”, “Patul de spital”, “Parinţii”, “Troica”, “Acum ori niciodată”, “Baladele toamnei”, “Lacrimi pentru îngeri”, “Mării Negre”, “Poemul copilăriei”, “Cântecul morţilor”, “România”, “Floare ofilită”, “Liniştea din furtună”, “Despărţire”, “Gratiile albe”, etc. Cine o doreşte o poate comanda (momentan) direct de pe internet (unul din website-uri este cel al editurii DaciaXXI Cluj, http://daciaxxi.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=flypage.tpl&product_id=657&category_id=790&option=com_virtuemart&Itemid=83 sau sunând la telefon 0264484947, 0264333404, urmând ca în câteva zile să o gasească şi prin anumite librării din Bucureşti şi din ţară. Costă aproximativ 15 RON plus taxele poştale. O locatie de unde se mai poate procura este târgul de carte Gaudeamus de la Romexpo Bucureşti (în acest weekend), standul editurii DaciaXXI. Cu stimă, recunoştinţă şi prietenie, al dumneavoastră Octavian.

Petre Anghel - Umbra lui Ionatan

Vă aştept cu drag la lansarea romanului meu „Umbra lui Ionatan” apărut la editura Dacia XXI miercuri, 23 noiembrie 2011, la ora 16 la Romexpo, Nivelul 3, Standul Editurii Dacia XXI!

Cel mai frumos film despre România

http://www.youtube.com/watch?v=OmoZ0d4vwdo&feature=share
Recomandat de: Adrian Munteanu

Documentarul prezintă, din viziunea unui grup de britanici, frumuseţea Munţilor Carpaţi din România, în încercarea de a arăta străinilor minunata diversitate...