ne-am putea sprijini nerăbdarea
în ochii miopilor de la marginea oraşului
unde se face trafic cu speranţă noapte de noapte
tu ai putea să aduni în pumni zilele
aruncate de alţii
mă întreb
oare cât ar conta pentru tine
partea din care latră soarele
cuvântul uitat în albul ochiului nu deranjează
legănarea din şoldul tău de domnişoară
neiubită-n paşi
eşti ca un sarut pe buze din toate încheieturile
dar
poţi să stai liniştită
am sufletul biodegradabil de fiecare dată
când stai peste program
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu