Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
Urmează-ţi calea dreaptă, crezând în Dumnezeu,
Acela doar pe care strămoşii ni-L lăsară
Să Îl purtăm în suflet, la bine şi la greu!
Să nu-I faci chip cioplit, nici altă-asemănare,
Căci şi noi suntem unici, aici pe veci stăpâni,
Şi-n faţa lumii care ne-a judecat credinţa,
Drapelul tu ridică-l, cinsteşte-i pe români!
Cinsteşte-ţi tatăl, mama, ca bine să îţi fie,
Şi mulţi ani, tu, române, să ai pe-acest pământ,
Căci de-ţi ignori părinţii, originea, străbunii,
Viaţa asta toată e doar o frunză-n vânt.
Să nu ucizi speranţa, să nu laşi nepăsarea
Să-ţi fure demnitatea! Nu fi un evadat
În faţa celor care murit-au pentru ţară,
În faţa celor care la luptă au plecat!
Nu crede în minciună, iar tu la rândul tău
Nu da drumul minciunii să-şi facă loc în lume.
Când cineva răneşte nevrând trecutul tău,
Arată-i cartea sfântă, istoria îi spune!
Că îi purtăm cu stimă în sufletele noastre,
Pe-aceia care-n luptă odată au pierit,
Şi stima pentru ţară e cu atât mai mare
Cu cât nu li se lasă mormântul liniştit.
În sufletele noastre se-nalţă astăzi steagul
Spălat cu sânge, lacrimi şi pierderi omeneşti!
A venit timpul astăzi să înviem în inimi
Tot ce-am lăsat să moară pe câmp la Mărăşeşti!
A venit timpul astăzi să fim uniţi cu toţii
Şi să-L avem în frunte pe Însuşi Dumnezeu,
Să facă El dreptatea cu viii şi cu morţii,
Iar noi să-I fim alături, la bine şi la greu!
(Octavian, 2011)Vezi mai mult
Urmează-ţi calea dreaptă, crezând în Dumnezeu,
Acela doar pe care strămoşii ni-L lăsară
Să Îl purtăm în suflet, la bine şi la greu!
Să nu-I faci chip cioplit, nici altă-asemănare,
Căci şi noi suntem unici, aici pe veci stăpâni,
Şi-n faţa lumii care ne-a judecat credinţa,
Drapelul tu ridică-l, cinsteşte-i pe români!
Cinsteşte-ţi tatăl, mama, ca bine să îţi fie,
Şi mulţi ani, tu, române, să ai pe-acest pământ,
Căci de-ţi ignori părinţii, originea, străbunii,
Viaţa asta toată e doar o frunză-n vânt.
Să nu ucizi speranţa, să nu laşi nepăsarea
Să-ţi fure demnitatea! Nu fi un evadat
În faţa celor care murit-au pentru ţară,
În faţa celor care la luptă au plecat!
Nu crede în minciună, iar tu la rândul tău
Nu da drumul minciunii să-şi facă loc în lume.
Când cineva răneşte nevrând trecutul tău,
Arată-i cartea sfântă, istoria îi spune!
Că îi purtăm cu stimă în sufletele noastre,
Pe-aceia care-n luptă odată au pierit,
Şi stima pentru ţară e cu atât mai mare
Cu cât nu li se lasă mormântul liniştit.
În sufletele noastre se-nalţă astăzi steagul
Spălat cu sânge, lacrimi şi pierderi omeneşti!
A venit timpul astăzi să înviem în inimi
Tot ce-am lăsat să moară pe câmp la Mărăşeşti!
A venit timpul astăzi să fim uniţi cu toţii
Şi să-L avem în frunte pe Însuşi Dumnezeu,
Să facă El dreptatea cu viii şi cu morţii,
Iar noi să-I fim alături, la bine şi la greu!
(Octavian, 2011)Vezi mai mult
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu