Sub vâscul ce aduce bucurie,
Lăsaţi să plece Anul Vechi şi
Anul Nou să vie, cu Pluguşor,
Cu pocnete de bici şi gălăgie.
Am rupt din Cartea Vieţii iar un ram,
Încă un An s-a dus din câţi or fi rămas,
Zăpada nouă sună clopoţei în geam,
Dând veste Anului că-i ultimul popas.
Rog inima s-alunge din zare orice nor,
Cu braţele deschise, speranţă şi mult dor,
La margine de lume, îngenunchez cuminte,
Şi-aştept să fur din noapte Anul Viitor.
Să vi-l dărui tot, într-un veşmânt de stele,
Să poarte paşii voştri, prin fiecare zi,
Pe lungile cărări, oricât ar fi de grele,
Să-aveţi mereu lumină şi multe bucurii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu