Cu toată fiinţa meaŞi cer iernii să mi te aducă aproape,
Atât de aproape
Încât să îţi simt tremurul bărbiei,
Să te respir
În dimineţile aburinde,
În vremelnicia unui timp,
În pustiul pământului de ardezie
Şi să-ţi desenez flori de gheaţă în palmă
Amorţită.
Să-ţi fiu unica pată de culoare
În albul văzduhurilor de bacara,
Să-ţi fiu azima
În credinţă de începuturi.
Te iubesc în ianuarie
Şi ning clipele cu tine
În carminul apusurilor
Până ce vom troieni în amintiri
Îmbătrâniţi de asprimea gerurilor
Ce au trecut peste noi
Iubindu-te până la sfârşit,
Un oarecare sfârşit.
Te iubesc în ianuarie de început,
În tapiseriile răsăritului,
Precum un cântec de violină
Şi mă rog să-ţi fiu căldura sufletului
Să nu te îngheţe singurătatea
Şi mă rog să nu ardă zăpada căzută
Din ceruri de ametist
Să nu te doară iubirea mea
Să nu mă doară frigul trăirilor tale
Pentru că te iubesc în ianuarie...
Eu chiar te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu