Și-mi curge iubirea ca apa de munte,
Și gînduri spre tine îmi tot trec prin frunte,
Pe firul de apă acuma plutesc,
Și valul aleargă șoptind...te iubesc!
Iar șoapta se-agață de-o pală de vînt
Și zboară la tine cu al meu cuvînt,
Cînd apa de munte-acum liniștită,
Își cată odihna la tine, iubită.
Mă iartă, te tulbur, te caut demult,
Se zbate-ntre maluri intregul tumult,
Primește-mi iubirea, eu vreau doar tandrețe,
De mînă te-aș prinde și ți-aș da binețe.
Dar teama m-apasă și apoi mă-nvinge,
Tumultul de gînduri în apă mă-mpinge
Și curg iar la vale alene, pierdut,
Te-am vrut doar pe tine și al tău sărut.
Stăpînul meu, Timpul, iși spune cuvîntul
Și-acum mă gonește mai iute ca vîntul,
Iar zilele terne sunt tot mai cărunte,
Și-mi curge iubirea ca apa de munte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu