Dor de primăvară de Boris Ioachim

Salvează-mă, în sumbra seară
De ger, iluzii şi urât…
Căci prea le port ca pe-o povară –
Ca pe-o ghiulea-atârnând de gât.

Şi vântul aspru mă înhamă
La carul iernii, prea-ngheţat;
Copacii-n juru-mi prind să geamă
Cu glas adânc îndurerat.

Iubita mea îndepărtată,
Tu, cea plecată-n aspre zări,
La tine aş zbura pe dată –
Căci mi-aminteşti de primăveri.

Privirea ta de căprioară
Să mă alinte-n ceas târziu…
Tu însăţi eşti o primăvară –
Şi-un ghiocel aş vrea să-ţi fiu.

Sau ghioceii de la tâmple,
Încet, cu grijă, să-mi mângâi…
Fiinţa ta pe-a mea s-o umple,
Iubita mea, tu, cea dintâi

Între femei şi-ntre iubite,
Tu, gând senin în sumbra seară…
Tu, ce în ceasuri mohorâte –
Îmi eşti sublimă primăvară.

Trimite-mi gânduri înflorite –
Eu îţi trimit fierbinţi şoptiri…
În lumea plină de ispite –
Unici să fim între iubiri.

Zbătându-se în sumbra seară
Îmi cântă vântu-n viers sonor…
Nu ştiu, mi-e dor de primăvară –
Sau doar de tine-mi este dor…

…Salvează-mă, în sumbra seară
Cu un gând cald, de soare plin,
Iubito, dulce primăvară -
Şi scapă-mă de-al iernii chin…