Când în suflet îţi cobora înserarea,ţi-am cuprins chipul cu palmele,
ţi-am ascultat disperarea,
ţi-am spus că nimeni nu calcă
pe drumul care-i numai al tău,
poate doar,
rătăcind,
Dumnezeu…
De ce mă urăşti?
Vulturii mari nu vânează
decât în zbor
şi cuiburi îşi fac pe vârfuri de stânci,
aproape de ţipătul lor…
De ce mă urăşti?
Cândva
chiar şi Olimpul s-a prăbuşit
într-o noapte de prea mulţi zei…
Şi Dumnezeu a căzut
uneori…
Tu
şi
Eu
suntem doi muritori
fiecare cu lacrima timpului său…
N-ai cum să ştii
nici TU
nici EU
din palma cui
într-un alt Univers
va bea
o altă Înviere
Dumnezeu…
De ce mă urăşti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu