Trimite-mi toamna de Nuța Istrate Gangan

Trimite-mi toamna ca pe o durere,
Pe care vreau s-o simt până la sânge,
Prin ochiu-mi trist străfulgerări de galben,

M-or subjuga şi-n taină mă vor plânge.

Trimite-mi toamna ca pe o pedeapsă,
Ca pe-o-nchinare la un zeu proscris,
Dureri de frunză arsă şi de brumă,
S-or răzvrăti în trupul meu ucis.

Trimite-mi toamna ca pe o iubire,
Năvalnică dar tristă şi pustie,
Un umăr cald pentru a mea tâmplă,
Un zâmbet în eterna-mi agonie.

Trimite-mi toamna dezgolirii noastre,
Ca pe o evadare dintr-un crud sistem,
Curând am să te uit şi-n plină toamna,
Durere-ți sunt când tu îmi ești blestem.

Trimite-mi toamna ca pe-o împăcare,
Capitulând durerilor din noi,
Suntem mult prea nevolnici în iubire
Însă suntem fantastici la război.

Suntem înfrânţi şi fiecare pierdem,
Ce-am investit o viaţă, într-o zi,
Trimite-mi toamna disperării noastre,
Acum când încă mă mai poţi găsi.