În toamna despletită de clipe trecătoare
S-a strecurat vlăstarul tăcerilor brumate,
Doar frunzele stinghere-n tristeți-amețitoare
Își mai aduc aminte de veri înmiresmate.
Mă plimb cu dor de tine prin iarba amorțită,
Îmbrățișați copacii par siluete-n noapte,
Privesc vrăjită ploaia prin negura fardată
Și aria iubirii o cânt prin stinse șoapte.
Perdele de aramă îmi tăinuiesc cărarea,
Aromele de struguri,răsfăț de bob șirete,
Hățișul toamnei tale îmi sângerează zarea
Și-n menuet dansează pădurea de regrete.
Învăț să uit uitarea care-mi subjugă visul
Și stelele speranței le-aprind în calea ta,
Ne-a mai rămas o noapte, găsi-vom paradisul?
Căci vara-și ia adio și pleacă-n țara sa.
Împodobiți cu haine de bal multicolore,
În fantezii celeste ,minuni în sărbătoare,
Natura își serbează cu grație și-ardoare
Plecarea spre înghețul cetăților polare.
Iar păsările cântă-n orchestre siderale
Și se strecoară candid prin borangic de cer,
Vitralii de-acuarelă par frunzele banale
Și-n calendarul vieții eu, doar un corăbier…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu